Fiecare dintre noi avem cate un prieten, din copilarie, mai idiot. In sensul bun al cuvantului. Cel cu care faceam prostioare, chestii simple, dar dragalase, cu care stateam noptile la barfe sau cu care pierdeam zilele prin parcuri.
Am avut si eu un astfel de prieten, caruia astazi vreau sa ii scriu, sa ii spun ca imi lipseste copilaria din care a facut si el parte. Sa ii spun ca imi este dor de zilele din copou, sau de intalnirile de la biserica. Nu mai spun de pauzele de tigara de la liceu, cand fumam amandoi aceeasi tigara, oricum imprumutata de la altcineva.
Mi-e dor de tine draga prietene 