Marcela Luca

Din categoria “Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”.

Draga mea Mada astazi implineste minunata varsta de 21 de ani. Tanara, frumoasa, inteligenta, cu bani, masina misto si casa in Bucuresti . Mint!

Adevarul gol golut este ca e tanara, frumoasa, inteligenta, omul care stie ce inseamna sa se distreze, stie ce inseamna responsabilitate, o prietena desavarsita, fara de ajutorul careia nu as fi putut sa termin cu mutatul in veci si in pururi, care a reusit, chiar daca este o chestiune de timp, sa ma organizeze putin

Draga mea iti doresc tot binele din lume, din pur egoism. Pentru ca daca tu vei fi bine atunci voi avea pe cine sa sun, cu cine sa ies la bere, pe umarul cui sa plang, cu cine sa imi impart banii pe care ii castig la Loterie.

Te iubesc!

Mult prea cunoscuta zicala, dar nu pot sa nu stau sa ma gandesc daca toata lumea o vede asa cum o vad eu, daca are acelasi sens.

Se spune ca prietenii adevarati ii numeri pe degetele de la o mana.

Ce inseamna de fapt un prieten pana la urma? Este persoana aia cu care iti petreci mare parte din timp, cu care faci o gramada de chestii, pe care il cunosti foarte foarte bine, cu care imparti tot ce ai? Nu cred!

Trebuie sa existe reciprocitate intr-o relatie de prietenie? In sensul ca daca X este prietenul lui Y, atunci si Y sa fie prietenul lui X? Nici de data asta nu cred!

Eu cred ca prietenul adevarat este cel care la nevoie e acolo. Simplu! Ai nevoie de ceva? Prietenul este acolo. Fara nici un fel de exceptie. Cu placere si fara sa se gandeasca la faptul ca il suni numai cand ai probleme.

Egoist nu?

Dar daca stai si judeci dupa :”Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”, asa este. Nu spune nimic de reciprocitate. Nevoia este un concept, imi place sa cred, inteles de toata lumea.

Sunt o norocoasa. Eu am prieteni asa si le multumesc. Oana si Madalina.

Astazi te-am simtit mai aproape ca niciodata. Incredibil!!!

Am fost fericita si trista in acelasi timp…

A durat atat de putin… Inainte sa ies din starea de emotii deja se terminase… Aveam sa iti spun mult mai multe, vroiam sa te simt aproape mai mult timp…

Abia astept sa te revad.

Astazi este ziua dragei mele prietene, colega mea de clasa dintr-a I-a pana intr-a XII-a, persoana care m-a facut sa imi traiesc copilaria la nivel maxim, cu care am ras, am plans, de la care am copiat teme la matematica, care m-a luat in brate atunci cand plangeam, care m-a ajutat mereu, cu care am gatit si am mancat, cu care am baut , cu care am facut o gramada de lucruri.

Implineste minunata varsta de 21 ani.

Sa-mi traiesti draga prietena, sa mai facem toate lucrurile pe care le-am facut in copilarie, sa ne plimbam copii impreuna

Sa-ti lumineze Dumnezeu sufletul vesnic si sa te priveasca mereu.

Iti multumesc ca te-am intalnit si ca mi-ai fost alaturi de-a lungul anilor.

LA MULTI ANI!

Am mai scris eu la un moment dat un post despre prieteni.

Revin asupra subiectului deoarece am ajuns la nefericita concluzie ca “prietenii”, sau mai bine zis cei pe care ii consideram prieteni, sunt cei care ne vor face intotdeauna rau.

De ce aceasta concluzie?Nu pentru ca prietenii mei mi-ar face mie rau, sau cel putin nu mi-am dat seama de acest lucru, inca , ci din cauza ca vad cum o persoana din jurul meu este condusa de  impresiile si parerilor asa-zisilor “prieteni”.

De ce scriu despre asta? Pentru ca ma afecteaza aceste “pareri” spuse cu rautate si nefondat.

O sa detaliez cateva tipologii de oameni care, in opinia mea, sunt “mononeuronati” si peste asta cu gura prea mare, mai mare decat a mea, chiar daca sunt moldoveanca

1. Domnisoara “le stiu pe toate” sau “avocatul poporului”. O tanara care, are o imaginatie absolut bogata si o maniera de abordare absolut deplasata. Omul care nu este in stare sa accepte ca nu toata lumea are nevoie de parerea ei si care, peste faptul ca este rugata sa nu se chinuie cu datul sfaturilor necerute, se simte jignita.

2. Prietenul cu 7 fete, care este recunoscator pentru faptul ca l-ai ajutat, dandu-te afara din afacerea in care tu l-ai bagat.

3. Papagalul, tipul foarte de gasca, dar care, din pacate nu are personalitate si daca unul graieste el repeta. Care nu vede ca cei care “il iubesc” de fapt il folosesc.

 4. Si in final, dar nu cel din urma, NAIVUL, care are incredere in “prietenii lui” : domnisoara “le stiu pe toate”, prietenul cu 7 fete, papagalul. Care se lasa calcat in picioare de acestia si care renunta la parerile lui pentru ale lor. 

Daca nu as fi fost la un moment dat implicata in rautatile lor in mod cert imi vedeam linistita de viata, insa dat fiind faptul ca am fost atacata, ripostez.

Nu stiu cat de elegant este postul meu, insa eu, cel putin, m-am linistit scriind toate astea.

Imi cer scuze daca “cineva” se simte jignit de parerea mea, insa, asa cum mi s-a cerut, va trebui sa nu o ia personal >:)

Sa auzim de bine

Ce mai sunt si aia prieteni?

Pentru mine prietenii sunt persoanele care ma fac sa zambesc, intr-un fel sau altul.

Tepe de la prieteni ne-am luat toti sau am fost dezamagiti, insa trebuie sa ne dam seama ca relatiile interumane sunt mereu instabile si afectate de subiectivism si inconsecventa. Si toti suntem asa, toti gresim, dar niciunii nu iertam. Uneori mai apar si factorii independenti de vointa noastra :distanta.

Cea mai mare pierdere a mea este Alexandra (cu care am impartit multe : timp, tigari, bere, zambete, pat, farfurie, ganduri, clipe minunate sau neplacute, petreceri, plimbari). La un moment dat s-a rupt, din vina mea sau a ei, nu mai conteaza. S-a rupt si asta e esenta. Astazi imi pare rau si imi este dor de prietena mea (eu inca o mai consider prietena mea) si sper ca intr-o zi lucrurile sa revina la “normal” si sa putem face exact aceleasi lucruri. Din pacate, sau nu ne-am schimbat, si eu, si ea…Dar eu sunt omul sperantelor

Imi amintesc cu drag de Lili, colega mea de clasa, din clasa a I-a, pana intr-a XII-a. O super tipa. Dar si pe ea am pierdut-o, din cauza distantei…Ea la Iasi, eu la Bucuresti.

Astazi vreau sa ii multumesc lui Lex, pentru ca am avut o zi nefasta, iar ea, voit sau nu, m-a facut sa zambesc cu panica ei in materie de cumparaturi (i-am recomandat Otto, TinaR si LJR, in materie de hainute, si EarTricks, pentru bijuterii).

Cretei ca are un mare talent la povestit si m-a facut realmente sa rad.

Madaline ca ma incurajeaza in tot si in toate chiar daca nu e bine ce as vrea eu sa fac (si pe bune asta =)) ).

Lui Cosmin si lui Costi, doi fosti colegi de clasa, care acum se indreapta spre mine acum ca sa bem o bere si sa mai depanam cateva amintiri

Si nu in ultimul rand Adrianei, care in ciuda mahmurelii de care sufera, e aici cu mine.

Sa auzim de bine