Marcela Luca

Scriam acum ceva zile doua trei cuvintele despre trecerea in nefiinta a lui MJ, un post succint fara sa imi dau eu seama cu adevarat de ceea ce s-a intamplat.

Cu totii stim ca am fost bombardati din toate directiile de muzica lui. Daca pana acum ceva vreme mai auzeai un Billie Jean prin cluburi si un Earth Song pe la radio si astea ocaziona asa, de cand MJ a trecut in nefiinta la fiecare colt de strada, din fiecare masina, la radio si TV  canta muzica lui cat nu a cantat toata cariera lui. Ceea ce este urat si frumos in acelasi timp. Urat pentru ca sunt doar speculatii de rating mai mare, frumos pentru ca omul ce a facut a facut extraordinar de bine.

Am tot citit stiri, am fost mereu la curent cu toate barfele la adresa lui, trebuie sa recunosc ca m-au luat prin surprindere multe dintre ele. Mult peste ce mi-as fi putut imagina, cel mai impresinant a fost  momentul in care a inceput sa se vorbeasca despre fantoma lui MJ la Neverland. Haideti sa fim seriosi!

M-a scarbit cand copilul care acum ceva ani (spun totul cu “ceva ni”, “ceva imp”, pentru ca nu am fost la curent cu toate barfele despre MJ) il acuza pe artist de molestare sexuala, acum are mustrari de constiinta si spune ca tatal lui l-a pus sa minta. Ma gandesc : ce om trebuie sa fii?

Ei dar nu asta este scopul prezentului post. Sunt vadit impresionata si dezamagita totodata ca nu am reusit sa ajung la nici unul dintre concertele lui MJ, ma rog nici nu am incercat , eram prea mica atunci.

Ma uit cu maxima placere la “Man in the mirror” de la concertul din ‘92 de la Bucuresti. Ce atmosfera! Lume in delir! Lacrimi de bucurie! Un spectacol de lumini impresionant (la nivel de ‘92 cand romanul inca nu se dzmeticise…) iar vocea lui MJ, vocea lui live, fresh de la primul pana la ultimul vers! Cine mai poate asa ceva?

Mereu ma uit razand la momentul in care artistul canta “You are not alone”  intr-un concert in Munich. Tipa de si-o alege el sa fie urcata pe scena este geniala : asta inseamna pasiune pentru un artist, asta inseamna sa primesti recompense pentru eforturile pe care u ca artist le depui. Ce alt cantaret de ce muzica o fi el a reusit sa adune de fiecare data atata lume la un concert si sa o aduca in aceasta stare?

Geniala gagica!

Impresionant omul! Ma uitam ieri pe site-ul ProTv la ceremonia de inmormantare a lui MJ. Se pare ca a avut si oameni minunati in jurul lui.

Sunt o gramada de filmulete pe youtube care vorbesc despre viata lui. Sa nu uitam ca a fost un cantaret, un artist, print al muzicii pop, cum ii spune o apropiata a lui. Sa apreciem ce a facut el din punctul asta de vedere.

Aici

Nu am fost eu mare fan MJ la viata mea, insa astazi cand am auzit la radio ca ar fi murit primul meu gand a fost :”Ce glume proaste aveti! Cum sa moara asta fratilor?”. Mi s-a parut o gluma urmare a faptului ca, daca stau putin si ma gandesc, MJ a fost primul cantaret ale carui versuri le-am stiu. Si pe vremea cand habar nu aveam eu de prea multe lucruri el a fost cel care mi-a revolutionat gandirea :”Doamne fereste, cum sa iti faci operatie estetica?!” (intre noi fie vorba nici nu stiam ce e aia). Pe masura ce am inaintat in varsta am pastrat din ce in ce mai putin “legatura” cu el, gusturile mele muzicale indreptandu-se in alta zona, totusi continuand sa ascut ocazional muzica starului pop.

Ce ma enerveaza acum este ca stiu ca toti cei care l-am hartuit mereu (ziaristii), cei care au speculat si au aruncat in el cu tot felul de acuzatii il vor regreta. Oare?

Melodia lui care mi-a placut cel mai mult este “Earth Song”

Ce sa iti zic acum? Imi pare rau ca te-ai dus. Imi pare rau ca nu ti-a placut sa fii mulatru. Nu mi-a placut niciodata stilul tau vestimentar (ma refer la cel de scena). Iti multumesc pentru muzica ta. Si in final : Dumnezeu sa te odihneasca! (sau ce urare s-o face conform religiei tale : RIP! a?)