Marcela Luca

Trebuie sa vedeti asta )

Inca un blog misto. Uraaaa!

Pe blogul lui Dan, unul descoperit de curand si pe care il citesc cu maxima placere (btw Dan : vezi ca nu mai am ce citi si asta ma enerveaza! :-w ), am gasit problema de logica, la care, pe sarite, am lucrat vreo 3 zile. De ce atat de mult? Simplu: caracteristica mea de baza, conform aprecierii persoanelor din jurul meu, este zapaceala, neatentia. Sunt ca un uragan pentru propria mea viata. Ma pierd in detalii si imi scapa esentialul. Muncesc de multe ori de zece ori mai mult decat e cazul ca sa ajung la un rezultat simplu si evident inca de la o prima vedere. Paranoia ma face sa ma gandesc :”A, nu! Nu are cum sa fie atat de simplu! Daca totusi e, lasa ca o complic eu!”. Culmea : imi iese de fiecare data.

Cum ador provocarile, m-am pus sa rezolv problema celor trei caise. Nu ati vrea sa vedeti cele cateva pagini de artificii de calcul pe care le-am facut. Penibil, stiu. E chestie de 2 minute, dar sunt 2 minute de atentie. La mine, asa ceva NU! Si nu pentru ca nu vreau, nu imi iese pur si simplu.

Rezultate din alea : 7 piersici fara 20 de mere, 30 de gutui (stiu ca nu sunt gutui in problema, le-am adus eu de acasa) cu 3 piersici fara un mar si altele de genul asta. Multe rezultate.

Dupa ce am obosit sa tot scriu randuri randuri de fructe, am luat-o de la capat ca problema luase o amploare nefireasca.

REZOLVARE (a la Marcela method) :
2P=L+C
2L=2P+M
4M+C=P+2L
unde, evident : P=piersica, L=lamaie, C=caisa, M=mar (sa nu existe dubii)
Ca sa nu ajungem la rezultate similare celor de mai sus : “fara 3 mere” (WTF?!), singura ecuatie de care te poti folosi este ultima.
4M+C=P+2L=>C=2L-4M+P Bravoooo!
Din a doua ecuatie M=2P-2L
Inlocuim : C=2L-2L+2P+P (DA! STIU! E gresit!)

Ideea este ca eu inainte sa pun aici randurile astea eram in culmea fericirii ca s-a terminat, am rezolvat-o, insa cand dadeam copy/paste aici : TADAM!!! Ai gresit femeie! Iar!

Deci nu stiu ma sa o rezolv, nu mai am rabdare! Ma enerveaza! Nu mai vreau sa stiu cat fac 3 caise. Si asa nu imi plac! Intelegeti?! Nu vreau sa stiu!

In plus… Stai! 16:06 : ies sa fumez.

16:18 : asta imi trebuia : o tigara plasata intre nervi si rezultatul corect.

Revenind la rezolvare :
2P=L+C => C=2P-L (prima ecuatie)
2P=L+C => L=C-2P (a doua ecuatie)
Din cele doua ecuatii => C=2P-C+2P => 2C=4P => C=2P

Concluzia : 3 caise fac cat 6 piersici.

Daca indrazneste cineva sa imi spuna ca nu e corect, atunci e lipsit de suflet )

E corect, nu?

Si acum, daca tot mi-am ros creierii : Ce e aia apa solida, a?

Am prea multe drafturi, nu mai public nimic, imi vin idei, dar nu stiu cum sa le dau in scris, am prea multe de zis si prea putina rabdare. Ma enerveaza!!!

…Danielu are bounce rate cu mai bine de 60% mai mare ca al meu

Se pare ca “cea mai urata tema de Wordpress” mi-a “generat” un bounce rate (numarul persoanelor care au intrat la mine pe site si nu au dat nici un click) de 0% …

In schimb, Danielu, cu gusturi mult mai bune ca ale mele la “teme de wordpress” are un bounce rate cu mai bine de 60% mai mare ca al meu )

Sincer, si din natura posturilor mele se poate observa acest lucru, nu urmaresc ceva anume scriind pe blog. Pur si simplu scriu atunci cand am chef, dar mai ales timp, despre ce imi vine in minte. De obicei tot timpul ma gandesc :”Tre sa scriu pe blog despre treaba asta”, dar nu mai ajung sa fac lucrul cu pricina din lipsa de timp.

Ca sa nu ii ofer ocazia lui Danielu sa spuna verzi si uscate :
- m-am raportat la perioada 11-14 august 2008, pentru ca sunt in Google Analytics de pe 11
-in perioada 11-14 august media bounce rate-ului meu = 0%, iar media bounce rate-ului tau = 72,9475%

Se pare ca e doar o parere personala treaba cu “cea mai urata tema de wordpress” si ca lumea nu iese imediat ce intra la mine pe blog iritati de uratenia temei de Wordpress pe care am ales-o cu foarte mult prost gust, in opinia ta, si sub nivelul asteptarilor tale.

Sa auzim de bine

Si in acelasi timp va multumesc ca ati venit

Marcelaluca.ro trebuia lansat acum doua saptamani, dar dat fiind faptul ca tehnic depind de cei din jurul meu… In plus si Florin Grozea a lansat E-ok.ro vreo doua luni mai tarziu si nimeni nu s-a mai suparat ) (nu stiu cati dintre userii E-ok.ro au remarcat ca Florin spunea la inceput ca site-ul va fi relansat pe 15 martie – spunea asta intr-unul dintre filmuletele din videoblogul sau zilnic, care dupa aceasta data nu a mai fost disponibil. Iar ca sa nu fiu rautacioasa recunosc faptul ca site-ul este atat de reusit incat carcotelile mele nu ar trebui sa conteze ).

Mi-a luat muuuuult sa imi gasesc tema pentru blog, am vizualizat sute de teme, am downloadat zeci de teme pana am ales-o pe asta, pe care oricum Mihai a modificat-o (logo-ul din header este facut de el). Are probleme tema asta, pe care cu ajutorul lui Mihai sper sa le rezolv : nu pot fi afisate mai multe posturi pe pagina, doar daca alegi o categorie anume si atunci vor fi afisate toate posturile din acea categorie. Ca sa usurez cumva munca am facut o categorie “All Posts“ in care am bagat toate posturile. O alta problema consta in faptul ca nu pot seta in asa fel incat sa se vada tot postul, poate mai sunt si altele, dar mai am timp sa le descopar. 

Ii multumesc lui Danielu pentru dusul cu apa rece pe care mi l-a facut in aceasta dimineata. Parerile despre tema mea cel mai probabil le puteti citi pe un blog critic, dar optimist intr-un post dedicat in totalitate temei mele de wordpress. Cu toate astea : gusturile (fie ele si proaste) nu se discuta.

Am gasit pe un blog un post care mi-a starnit un mare zambet pe fata : un test care iti spune cat de dependent de blog esti.

Mie mi-a zis 75%. Voua?

Sa auzim de bine

…prostia omeneasca.

Am tot citit/auzit de pe la lume despre search-urile pe care le dau idiotii pe google. M-am minunat si am trecut mai departe.

Pe asta trebuie sa il impartasesc voua tuturor.

Am ras efectiv cu lacrimi.

Sa auzim de bine

Mihai ne scrie despre WebCamp 2008, care a fost ieri, 9 iulie 2008, in Kristal Glam Club.

Am gasit in postul lui un filmulet suuuper interesant si foarte pertinent in care speaker este Bobby Voicu, pe care eu il cataloghez ca fiind unul dintre putinii bloggeri cunoscuti din Romania, care chiar au ceva de spus.

Din pacate lumea virtuala ne acapareaza viata, timpul, placerile. Din fericire exista evenimente, ca cel despre care mentionez acum, care ne aduc la curent cu ultimile trenduri.

Nu mai tin minte exact in ce conditii am descoperit eu blogul mai sus mentionat, insa stiu ca ma frapase atat de mult incat l-am citit, multa vreme dadeam click ca sa vad daca si ce a mai scris.

Dat fiind faptul ca am avut o perioada super aglomerata in ultimul timp m-am lasat de mai toate chestiile care le faceam cu placere, printre care si cititul blogurilor care le am in Google Reader.

Momentele de liniste le dedicam in totalitate somnului.

Astazi, dupa mult timp am intrat din nou pe blogul Sabotorului.

Nene nu stiu cine e omu’ asta, dar imi place ce/cum scrie

Are ceva, nu stiu daca e tema , sau felul in care scrie, dar imi place

Dati si voi un click, nu pierdeti nimic

Toate cele bune

P.S. Nu e reclama Nu il cunosc/nu ma cunoaste

Si nu glumesc cand spun asta

Ieri dupa ce am citit postul Lexei de acum ceva vreme (poate se hotaraste sa scrie si ea mai des), in gand cu decizia lui Catalin, de cu o seara inainte, de a merge pe jos acasa, am hotarat ca ar fi bine sa merg si eu pe jos acasa. De la Universitate pana la Stadion Olimpia (Vitan).

I-am spus lui Mihai ca merg acasa, mi-am luat rucsacul, mi-am pus castile in urechi si am luat-o spre casa.

Cald, lume multa, masini multe, fete triste sau zambitoare, copii, catei…

Trecand prin pasaj pe la Universitate (care in perioada asta arata groaznic din cauza renovarilor care se fac acolo), am vazut o tanara domnisoara la vreo 18-19 anisori, care oprise un domn carunt :”Domnu’ nu va suparati, nu-mi dati si mie 10 mii ca sa imi iau o cartela de metrou?”. Mi-am adus aminte atunci de o vizita de-a mea in Bucuresti, cand venisem cu microbuzul, care opreste la Gara de Est. Nu cunosteam deloc Bucurestiul pe vremea aia, ceea ce stiam era ca trebuie sa iau masina 69 pana la liceul “Iulia Hasdeu”, numia ca nu stiam unde e statia masinii. In incercarea de a afla unde este aceasta minunata statie am oprit un domn, care era cu insotit de copilul lui in carucior :”Buna ziua, nu va suparati…”, la care domnul ma intrerupe :”Nu am bani!”. Va dati seama ca am fost consternata de situatie si ca nu l-am mai intrebat nimic. Atunci nu am inteles ce l-a facut pe domnul respectiv sa creada ca aveam sa ii cer bani, ulterior viata din Bucuresti m-a luminat.

Mai jos de Magazinul Cocor, m-am oprit si mi-am luat floricele, 55 la numar, de la o babuta care se temea ca vine politia si ii da amenda pentru ca isi “desface” marfa in strada, fara autorizatie…

Cu floricelele frumos mirositoare in mana, cu castile in urechi, mai mult dansand decat mergand, mi-am continuat drumul prin fata magazinului Unirea.

Super aglomerat, lume grabita, cersetori, persoane care asteptau. Am trecut indiferenta peste aceasta zona hiperaglomerata, iar in fata la Raiffeisen am vazut 3 indieni care isi vindeau muzica in strada, fara teama ca ar putea veni politia (poate aveau autorizatie ). Am stat pret de un minut acolo, era lume care se pozau cu ei, care le radea. Nimic interesant, mergem mai departe.

Am traversat strada, ca sa merg pe langa Dambovita. M-am oprit in mijlocul strazii sa arunc o privire spre Casa Poporului si am continuat drumul.

Mergand pe marinea Dambovitei, am vazut elevi de clasa a XII a iesiti in grup la o barfa, doamne in varsta la plimbare, un nene pescuind, am sarit sotron , o doamna la plimbare cu catelul…

Pana acum nimic demn de apreciat : aglmeratie, oameni nebuni, grabiti, superficiali…

Dat fiind faptul ca incepuse sa ploua de la Traian m-am urcat in 123 : aglomeratie, caldura, miros de transpiratie…Mi-am bagat nasul in floricelele mele (intre timp vazusem ca erau si putin cam ofilite) si am continuat sa ma bucur de muzica mea, uitandu-ma pe geam. Un domn la costum cu mers a la Mr. Bean, se intrecea cu masina razand Foarte simpatica aparitia domnului. Am zambit gandindu-ma la fericirea lui nebuna

Am coborat din masina la destinatie, mirosea a ploaie am traversat strada in ritmuri de dans, m-am oprit si mi-am luat tigari.

In lift m-am inprietenit cu vecinul de la etajul IV si cu strumful lui, o fetita de 7-8 anisori cu niste ochi mari, negri, foarte frumoasa.

Pisica mea a inceput sa miaune imediat cum am coborat din lift.

Ideea postului?

Bucurestiul este un oras frumos, ca toate celelalte, dar trebuie sa stim sa il privim.

Este aglomerat? Stam mult cu masina in trafic? Nici o problema : mergem pe jos, mult mai sanatos si pentru noi si pentru mediu .

Daca mergi pe jos nu o sa te mai lovesti de aglomeratia insuportabila din masini si metrou, nu o sa mai dai peste oamenii nervosi.

Sunt constienta ca uneori e absolut nevoie de masina, asta daca stai in afara Bucurestiului, dar in interiorul orasului, masina mi se pare chiar un moft, nu o necesitate.

Nu am fost eu prea convingatoare in a-mi impune punctul de vedere, dar sa speram ca va veni cineva care imi va impartasi gandurile

Sa auzim de bine

P.S. Promit sa revin si cu poze in viitorul apropiat