Marcela Luca

Scriam acum ceva zile doua trei cuvintele despre trecerea in nefiinta a lui MJ, un post succint fara sa imi dau eu seama cu adevarat de ceea ce s-a intamplat.

Cu totii stim ca am fost bombardati din toate directiile de muzica lui. Daca pana acum ceva vreme mai auzeai un Billie Jean prin cluburi si un Earth Song pe la radio si astea ocaziona asa, de cand MJ a trecut in nefiinta la fiecare colt de strada, din fiecare masina, la radio si TV  canta muzica lui cat nu a cantat toata cariera lui. Ceea ce este urat si frumos in acelasi timp. Urat pentru ca sunt doar speculatii de rating mai mare, frumos pentru ca omul ce a facut a facut extraordinar de bine.

Am tot citit stiri, am fost mereu la curent cu toate barfele la adresa lui, trebuie sa recunosc ca m-au luat prin surprindere multe dintre ele. Mult peste ce mi-as fi putut imagina, cel mai impresinant a fost  momentul in care a inceput sa se vorbeasca despre fantoma lui MJ la Neverland. Haideti sa fim seriosi!

M-a scarbit cand copilul care acum ceva ani (spun totul cu “ceva ni”, “ceva imp”, pentru ca nu am fost la curent cu toate barfele despre MJ) il acuza pe artist de molestare sexuala, acum are mustrari de constiinta si spune ca tatal lui l-a pus sa minta. Ma gandesc : ce om trebuie sa fii?

Ei dar nu asta este scopul prezentului post. Sunt vadit impresionata si dezamagita totodata ca nu am reusit sa ajung la nici unul dintre concertele lui MJ, ma rog nici nu am incercat , eram prea mica atunci.

Ma uit cu maxima placere la “Man in the mirror” de la concertul din ‘92 de la Bucuresti. Ce atmosfera! Lume in delir! Lacrimi de bucurie! Un spectacol de lumini impresionant (la nivel de ‘92 cand romanul inca nu se dzmeticise…) iar vocea lui MJ, vocea lui live, fresh de la primul pana la ultimul vers! Cine mai poate asa ceva?

Mereu ma uit razand la momentul in care artistul canta “You are not alone”  intr-un concert in Munich. Tipa de si-o alege el sa fie urcata pe scena este geniala : asta inseamna pasiune pentru un artist, asta inseamna sa primesti recompense pentru eforturile pe care u ca artist le depui. Ce alt cantaret de ce muzica o fi el a reusit sa adune de fiecare data atata lume la un concert si sa o aduca in aceasta stare?

Geniala gagica!

Impresionant omul! Ma uitam ieri pe site-ul ProTv la ceremonia de inmormantare a lui MJ. Se pare ca a avut si oameni minunati in jurul lui.

Sunt o gramada de filmulete pe youtube care vorbesc despre viata lui. Sa nu uitam ca a fost un cantaret, un artist, print al muzicii pop, cum ii spune o apropiata a lui. Sa apreciem ce a facut el din punctul asta de vedere.

Aici

Nu am fost eu mare fan MJ la viata mea, insa astazi cand am auzit la radio ca ar fi murit primul meu gand a fost :”Ce glume proaste aveti! Cum sa moara asta fratilor?”. Mi s-a parut o gluma urmare a faptului ca, daca stau putin si ma gandesc, MJ a fost primul cantaret ale carui versuri le-am stiu. Si pe vremea cand habar nu aveam eu de prea multe lucruri el a fost cel care mi-a revolutionat gandirea :”Doamne fereste, cum sa iti faci operatie estetica?!” (intre noi fie vorba nici nu stiam ce e aia). Pe masura ce am inaintat in varsta am pastrat din ce in ce mai putin “legatura” cu el, gusturile mele muzicale indreptandu-se in alta zona, totusi continuand sa ascut ocazional muzica starului pop.

Ce ma enerveaza acum este ca stiu ca toti cei care l-am hartuit mereu (ziaristii), cei care au speculat si au aruncat in el cu tot felul de acuzatii il vor regreta. Oare?

Melodia lui care mi-a placut cel mai mult este “Earth Song”

Ce sa iti zic acum? Imi pare rau ca te-ai dus. Imi pare rau ca nu ti-a placut sa fii mulatru. Nu mi-a placut niciodata stilul tau vestimentar (ma refer la cel de scena). Iti multumesc pentru muzica ta. Si in final : Dumnezeu sa te odihneasca! (sau ce urare s-o face conform religiei tale : RIP! a?)

De cand nu mi-am facut planuri… Si mi-a iesit

Va fi mai bun decat 2008!

Pentru mine, pentru tine, pentru voi, pentru noi toti.

LA MULTI ANI!

S-a incheiat o perioada frumoasa din viata mea (pentru care vreau sa iti multumesc) si a inceput una si mai frumoasa.

Punand capat acestei perioade m-am si mutat. Va astept cu mare drag la ceai

Le multumesc pe aceasta cale Madalinei (Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste), lui Razvan si Constantinestilor.

In urma experientei avute ma gandesc acum ca exista situatii din care inveti sa te feresti de rau (ca perioada care a trecut) si situatii din care inveti sa fii mai bun (perioada prin care trec acum).

Ca sa ma intelegeti : niciodata sa nu faceti un pas important pana in clipa in care nu sunteti sigur de cel de langa voi (si nu ma refer la casatorie), sa nu credeti ca veti invata sa traiti si ca va veti schimba, ca este fals, va mintiti.

Ce am invatat de curand este ca daca te trezesti cu cel putin 2 ore inainte sa pleci de acasa vei fi fresh toata ziua, chiar daca vei dormi mai putin, somnul va fi mult mai odihnitor. Plus ca ai un sentiment foarte misto cand dimineata in loc sa fugi prin casa ca sa nu intarzii la birou iti iei micul dejun in liniste, poti sa bei cafeaua fara sa te imbraci in acelasi timp, nu mai lasi patul nefacut etc. etc. Asa ca draga Noro, am trecut si peste chestia asta cu trezitul de dimineata (intr-adevar mi-a fost foarte greu la inceput, dar acum m-am obisnuit).

O sa va arat in curand si “Wish list” – ul de casa noua )

….evident, de ganduri.

Citeam zilele trecute pe blogul blondei care gandeste ca ar avea o lista lunga de drafturi. Ei bine si eu am problema asta… Vreo 18 acum, dar am mai sters din ele.

Vreau sa il felicit pe Victor pentru noua tema de wordpress (stiu ca ai schimbat-o de ceva vreme, dar nu am avut ocazia sa te felicit pana acum si nici nu am fost pe faza cand ai schimbat-o), e mult mai aerisita, asta chiar daca imi lipseste fata printisorului din header. Peste toate astea fata aia angelica nu avea nici o legatura cu politica romaneasca.

Catalin, imi lipsesti ma! Mult! Misca-te odata!

S-a suparat Padure pe mine… Pentru ca stie ca am dreptate si probabil ii este greu sa accepte

Ma bucur pentru Ver si Iuli si le urez : “CASA DE PIATRA!!!”

Vine frigul si imi place, pentru ca voi fi mai bucuroasa sa ajung acasa la caldurica.

Nu reusesc sa ii gasesc stapan Miei, pisicuta pe care am gasit-o acum o luna de zile, care este foarte jucausa si draguta.

Mi-e dor de tine!!!

Peste o luna Ver si Iuli vor intra in Casa Domnului pentru a binecuvanta relatia lor.

Abia astept sa dansez la nunta lor

Am primit invitatia acum vreo luna, o luna si ceva, foarte draguta

Stau uneori si ma gandesc : cand este momentul potrivit pentru a te casatori? Stii pur si simplu? Sau dupa ceva ani petrecuti impreuna cu partenerul te gandesti ca ar trebui sa mai si legalizati relatia voastra? Care este insemnatatea acestui pas? Eu personal nu cred ca ma voi simti vreodata pregatita sa fac acest pas. Am multe dorinte, dar nici una dintre ele nu este aceea de a ma casatori, sau cel putin nu in viitorul apropiat.

Plus ca una dintre colegele mele de munca spune ca dupa casatorie lucrurile se schimba si nu in bine… Atunci eu ma gandesc : de ce sa stric ce am cladit in tot acest timp semnand o hartie? Si totodata : de ce acest lucru ar putea sa imi schimbe mie existenta in rau? De ce nu ar putea ramane lucrurile exact la fel.

Nu mai spun ca semnatura de pe acea hartie schimba in rau situatia in care relatia nu mai merge, pentru ca odata ce decizi ca nu mai merge relatia : avocati, divort, partaj, neintelegeri, priviri compatimitoare etc etc…

Ei, dar gata cu intrebarile! Ver si Iuli se casatoresc, ei voi dansa la ei la nunta si poveste incheiata.

Sa auzim de bine

Joi, 24 iulie 2008. O zi obisnuita, ca oricare alta. Dimineata la 8:00 trezirea, la birou, in fata firmei pe scari la tigara cu Maria. Si atunci mi-a venit ideea : petrecere surpriza de ziua lui Mihai.

Cum astazi plecam la mare (Mihai spune motivul intr-un post de-al sau), petrecerea nu putea fi nicicum pe 2 august (cand e nascut el), trebuia sa fie inainte. Asa ca am ales ziua de ieri (joi, 31 iulie 2008).

Acum sa va povestesc making of-ul.

Prima persoana sunata, dupa ce mi-a venit ideea a fost Creata (Cornelia Constantinescu). Care mi-a conditionat cererea :”Te ajut numai daca promiti sa nu spui nimic.” (Hint : Nu prea ma pricep la facut surprize, de atata emotie imi dau drumul la gura).Ajutorul lui Dan (sotul Cretei, impreuna DC Media & IT Services) venea by default odata cu al Cretei.

Am complicii, acum invitatii. Damn! Tre’ sa fie toti prieteni de-ai lui si eu nu am numere de telefon la mare parte dintre ei, sau email.

Nu-i nimic!Luam numerele de telefon de la Mihai, fara sa isi dea seama.

Am nevoie de numarul unei prietene care e agent turistic pentru o oferta…Turistica bineinteles, pentru job.

Numarul Dianei, de la IQads, imi trebuie ca vreau sa o intreb ceva de un comunicat de presa.

Si lista continua pana pe la 8 cam asa, ca mai aveam unele dintre ele (numere de telefon si adrese de email).

Pana luni relax total, seara scriu email cu invitatia oficiala, cu rugaminte de confirmare a participarii si instructiunile.

Miercuri am fost la cumparaturi in Real, cu Constantinestii. Ma suna Mihai :”Sunt cu Creata si Dan in Real facem niste cumparaturi”. Dupa 3 ore de Real ajung acasa cu doua suluri de saci de gunoi, un mouse, un bulk de dvd-uri, sare si zahar, restul cumparaturilor raman la Constantinesti (baloanele, coloana de “Happy Bithday”, confetti si trambitele nu au lipsit).

Sa vezi ghinion mi-am “uitat” cheile in masina la Constantinesti. (a doua zi trebuiau sa mearga la mine sa “aranjeze” treburile)

In mare totul era pregatit. A doua zi Mihai trebuia sa ramana la birou pana mai tarziu (in acest sens vorbisem cu Fely cu o saptamana inainte si Ver era de asemenea o solutie)

Noaptea deja emotiile mele erau peste masura. Nu m-a luat somnul pana dimineata pe la 5:00. Jucam Solitaire pe telefonul mobil ) (nu puteam face altceva ca Mihai dormea si faceam galagie).

Dimineata impreuna cu Mihai al meula serviciu. Ca in oricare alta dimineata, aparent, in esenta eram bagat in priza, dar cu o mare stapanire de sine (promisesem Cretei ca pastrez secretul si asa trea’ sa fac). La munca am umblat ca un titirez, iar la 15:00 am intins-o acasa.

Au venit complicii, am umflat baloane, le-am lipit, am pus toate cele in ordine, au venit invitatii.

Il asteptam pe Mihai, care venea cu Dan acasa sa ii dea placa mea de par (eu eram la Pitesti la filmare).

Intra Mihai in casa : 13 nebuni cu confetti au urlat la el :”la multi ani!” de l-au speriat atat de tare incat singura chestie pe care a putut-o spune a fost :”mama da multi mai sunteti”.

Multumiri :

1. Constantinestilor pentru complicitate si ajutor.

2. Lui Ver si Fely pentru complicitate (l-au tinut peste program la serviciu).

3. Invitatilor pentru parrticipare.

Precizare : sa nu se mai astepte nimeni ever la o petrecere supriza la care sa particip in alta calitate afara de invitat. Prea mult stres!

P.S. 1. Urmeaza sa vin si cu pozele.

2. Am scurtat rau povestea, poate am omis detalii importante, dar e prea mult de scris.

de aproape o saptamana, numai ca nu am avut cand sa scriu.

Litoralul romanesc, statiunea (cica) tinerilor : Costinesti, perioada 18-21 iulie. Motivul : in Saturn Liberty Parade.

Experiment : cu cortul.

Insotitori : Mihai si Nicu.

Impresii :

1. am plecat cu frica in san : la meteo spunea ca o sa fie vreme urata. Nu a fost sa fie asa. Yeeeee!!!

2. lume plictisita, prea multa lume plictisita, urla maneaua, nu mai e discoteca mea preferat pe plaja, multa tiganie, prea multi “porumbi infuriati”, apa murdara, plaja murdara, preturi mari (o masa pentru doua persoane, fara fite si mancat peste masura, cu apa, nu vin = peste 70 lei)

3. nu mai merg la Liberty Parade. Motivul : prea obosita.

4. m-a ars soarele cu tot cu lotiune de plaja cu factor de protectie cu care altii nici nu se mai bronzeaza.

5. camping proprietatea unor unguri, plin de unguri. A dracu oameni! Zgarciti, se uita urat.

6. in White Horse bate vantul. Am reusit de mi-am luat tricou cu White Horse, “pe care nu scrie “staff” ”

…si cam atat de la mare. Oricum, revin pe 1, ca pe 2 e CreamFields

Totusi, prefer sa ma mai duc vreo cateva zile la mare, numai sa nu ma mai trezesc dimineata sa ma duc la munca

P.S. De data asta nu am chef sa mai pun linkuri