Marcela Luca

Va dati seama ca ar fi foarte multe de zis, ca despre oricare dintre noi de altfel…

Am iesit la lumina zilei in miercurea celei de-a 50 a saptamani a anului 1986 , intr-un oras estic, foarte sarac, al Romaniei.

In sinea mea sunt foarte revoltata de firea umana, de indiferenta celor din jurul meu, de superficialitatea cu care ne tratam propria viata…

Orasul in care m-a nascut mama mi-a dat “ocazia” sa dezvolt o personalitate foarte naiva, increzatoare, visatoare, asta pana am cunoscut minunatul nostru Bucuresti, care mi-a dat o puternica palma de “Fetito trezeste-te, nu mai visa atat!Lupta daca iti doresti ceva!”

Nu suport oamenii care imi dau sfaturi neinvitati si nici pe cei care spun ca fac ceva doar de dragul de a vorbi…

Sunt cel mai pofticios om care a existat vreodata

O iubesc pe Monica, ii sunt recunoscatoare lui Mihai si il admir si ii sunt recunoscatoare lui Catalin

De ce scriu? De ce nu? Scriu pentru ca imi place, scriu pentru a socializa, scriu pentru a afla

Toate cele bune,

Marce