Si primul meu post de anul acesta. Am scris foarte putin in ultima vreme, chiar daca am multe idei “pe teava”, din nefericire nu am avut timp sa le si pun “pe foaie”.
In ultima vreme ma incearca un sentiment, nu foarte placut, pe care nici nu stiu cum sa il explic sa nu fiu inteleasa gresit.
Vedem zi de zi in jurul nostru cupluri care se despart si ne surprinde lucrul asta, pentru ca noi ii vedeam fericiti impreuna. Este vorba despre parerea superficiala pe care ne-o cream despre cei din jurul nostru dupa analiza reactiilor lor atunci cand iesim “in gasca” la bere. Eu zic ca doi oameni normali si cu bun simt, nu “isi spala rufele in public”, de aici si obiceiul nostru prost de a merge pe principiul :”mama cat de bine le merge astora, numai un zambet” si cand se despart :”dar vai! se poate asa ceva? erati atat de fericiti impreuna!”. Da, dar in aparenta, ca acasa abia daca isi vorbeau, si daca isi vorbeau o faceau doar in contradictoriu. Ma opresc aici cu introducerea, ca risc sa ma repet, asta daca nu am facut-o deja 
Am foarte multi prieteni cuplu, unii casatoriti, altii nu, unii fericiti, altii nu. De ceva vreme observ relatia unora dintre ei si ma astept ca in orice clipa sa se desparta. Privind relatia lor ai putea sa spui ca sunt doi cei mai fericiti oameni din Univers, eu una am dubii in ceea ce priveste acest lucru.
Nu imi permit sa vorbesc cu nici unul dintre ei la modul deschis, pentru ca nici nu sunt omul caruia sa ii placa sa se intinda la discutii de genul asta, eu fiind o persoana convinsa de faptul ca niciodata nu am fost capabila sa dau sfaturi (asta pentru ca nu sunt dispusa sa imi asum consecintele cuvintelor mele, in aceasta arie) sau sa consolez oamenii din jurul meu. Eu analizez. Observ. Imi place.
De data asta mi-e teama ca ceea ce cred eu se va adeveri, nu imi doresc acest lucru, dar… Pana la urma nu mereu lucrurile stau asa cum ne dorim.
Ma adresez voua, dragi prieteni despre care vorbesc aici, si va rog ca daca vedeti macar de la distanta intamplarile astea, faceti pasul acum, mai tarziu s-ar putea sa fie mai greu, pentru ca va veti da seama ca nu ati avut curajul sa strigati la timp :”nu mai pot, nu mai vreau”
Nu dau nume, pentru ca nu sunt sigura de ceea ce spun si nu as vrea sa dau nastere unor discutii inutile, dar stiu ca daca cititi aceste randuri va dati seama ca este vorba despre voi.
Nu ma intrebati cine, ca nu voi spune
Sunt doar niste ganduri asternute intr-un post, ne mai indexam in Google, mai dam de lucru carcotasilor, mai scap de ce am in minte
Un an minunat va doresc!