Cu toti avem o astfel de iubire… Poate veti spune ca e prematur pentru mine, tinand cont de varsta pe care o am, sa vorbesc despre asa ceva, dar tin neaparat sa va contrazic.
L-am “cunoscut” intr-o zi de vara, 18 august 2004 (gutule ai avut dreptate mama), in jurul orei 3:00 a.m., in timp ce ma uitam la un film EL, care in timp avea sa devina una dintre cele mai importante persoane din viata mea, imi da un banc pe messenger, un banc cu pisici. Cum nu aveam id-ul in lista de messenger i-am dat ignore in secunda doi. Zile mai tarziu, din pura curiozitate l-am scos din lista de ignore sa vad cine e. Imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri…
Am inceput sa vorbim pe messenger, aveam doi prieteni virtuali comuni : Gutu si Moro, de acolo stia id-ul meu de messenger. Vorbeam despre tot ce se putea, de la mancare, pana la sex si filme… Ineditul a aparut in clipa in care am inceput sa “iesim” la suc impreuna : eu acasa la mine (Vaslui), el acasa la el (Harsova sau Bucuresti) in fata webcam-ului, fiecare cu bautura lui, la discutii interminabile… Timpul trecea incredibil de repede, nu imi dadeam seama cand trecea noaptea, nu vedeam cand apunea soarele asa cum nu vedeam nici cand rasarea, atat de prinsa eram de discutii… Usor, usor in inima mea a incoltit un sentiment, care ma facea extrem de fericita, sentiment care in timp avea sa se transforme intr-o iubire nebuna nebuna nebuna…
I-am auzit vocea prima data pe 25 august, acelasi an, cand l-am sunat intr-o seara, pe la 21:00, ca sa il felicit pentru nota obtinuta la licenta. Si acum ii aud vocea si acum cand inchid ochii resimt emotiile acelui moment…
A fost greu prima data, ca apoi am inceput sa vorbim la fel de mult si la telefon, imi placea din ce in ce mai mult…
Cum inima mea zburda catre taramul iubirii am decis sa il cunosc cu adevarat. Mi-am luat rucsacul in spate si am plecat sa il intalnesc. 4 noiembrie 2004, ora 19:30, a fost de departe cel mai minunat moment al vietii mele. L-am intalnit in Gara de Nord, in fata supermarketului Guliver. A fost ca o bomba momentul in care l-am vazut : facea pasi spre mine (purta o pereche de jeans albastri, un tricou cu maneca lunga verde inchis, cu geaca maro de piele), iar eu faceam pasi inapoi, dar la un moment dat m-am oprit, s-a apropiat, m-a imbratisat, m-a pupat si atunci am devenit “moldoveanca mea”, cum ii place lui sa imi spuna.
Seara perfecta in care ne-am plimbat de mana pe strazile din Bucuresti si am dormit imbratisati toata noaptea… Imi saruta neincetat degetele de la maini si il priveam coplesita de sentimente…
Atunci m-am legat de el. Doua saptamani mai tarziu ma intorceam in Bucuresti sa il revad, revelionul 2004-2005 l-am petrecut impreuna in Piata Universitatii sarutandu-ne cu artificiile luminand deasupra noastra…
Povestea s-a incheiat putin timp dupa, 5 martie 2005. Am suferit mult, pentru ca nu puteam admite ca persoana pe care o iubeam nebuneste vrea sa se departeze de mine… Aproape un an de zile mai tarziu am invatat sa il iubesc fara sa imi fac rau, fara sa ii fac rau. Asa cum il iubesc acum, nebuneste, gata oricand sa renunt la mine pentru el, dar fara sa fiu geloasa pe persoanele din jurul lui…
Cuvintele sunt putine si sarace pentru a putea exprima ceea ce inseamna el pentru mine, asa cum nu stiu daca dintre cei care cititi acum aceste randuri puteti sa intelegeti ce este in inima mea…
Ceea ce am scris aici este un mic rezumat al unei povesti de dragoste care m-a facut cea mai fericita femeie de pe pamant.
Am incredere Popicutza, dragul meu, ca tu poti intelege, poti simti ceea ce simt eu pentru tine.
Profit sa te rog sa ai grija de tine, sa faci lucrurile in asa fel incat pe acest pamant sa te mai pot iubi inca cel putin 70 de ani…
Nu incercati sa intelegeti ceea ce simt eu, sper sa aveti cu toti parte de o asa poveste pentru ca pe mine, cel putin, ma face sa fiu cel mai fericit dintre pamanteni.
Te iubesc!
Fotografia a fost luata de aici.
November 23rd, 2008 at 14:13
http://www.trilulilu.ro/izabell_rox/98e1dbe3b3bf57
have funn
November 23rd, 2008 at 18:36
cand te gandesti ca toti am suferit si`am iubit similar ca Marce…
November 23rd, 2008 at 23:48
Anca, draga mea, eu am iubit mai mult decat am suferit
January 12th, 2009 at 15:16
stiu senzatia
si stiu si ca am dreptate, mereu. Have a nice day!
February 19th, 2009 at 14:38
Nu prea am inteles nimic..
March 20th, 2009 at 23:15
Complimentele mele…..sper sa va fie bine amandurora si mai ales sa aveti parte de ceea ce va doresc eu.Dar trebuie sa gandesti pozitiv….crede-ma.Ciao
March 22nd, 2009 at 00:05
Chiar asa mai mama mai? Nu dai drumu la comentarii? am comentat acum cateva zile acest interesant articol si vad ca nici acum nu este commentul meu aici. Pacat! Sunt usor dezamagit! Cand mi-au zis alte persoane ca asa se intampla le-am spus ca abereaza si nu am putut sa ii cred, dar mi-e teama ca aveau dreptate.
March 22nd, 2009 at 11:11
Dap… foarte frumos, daca citesti cu atentie pare o poveste de iubire desprinsa dintr-o carte veche. Am un prieten foarte bun care a fost intr-o situatie similara, dar a fost lasat pe afara de catre iubita lui, care il invitase sa ramana la ea peste noapte, dar cum povestile au mai mereu “happy end”, mai bine ca l-a dat afara fiindca si-a gasit jumatatea ideala.
March 31st, 2009 at 14:25
Popica, ne cunoastem de ceva vreme… Hai mai bine sa lasam ipocriziile la o parte
March 31st, 2009 at 14:26
Cata subtilitate Cadule
April 2nd, 2009 at 13:20
Daca tot mergem pe porecle o sa incep si eu cu Moldoveanca draga, sunt de aceeasi parere legat cu ipocriziile. Putem sa le lasam balta si ar fi frumos sa dai drumu la comentariul despre care vorbeam de nebun in commentul precedent. Daca nu iti dai seama oricine citeste isi da seama ca nu ai dat accept la un comment, dar se pare ca iti palce postura asta. Si legat de faza cu ipocriziile nu cred ca putem sa lasam pe strazi un om pe care “spunem” ca il iubim mai ales cand il chemam la noi si spunem ca ‘poti sa stai la mine fara nici o problema”. Deci cu ipocriziile hai sa terminam si te rog frumos sa imi spui si mie unde am fost ipocrit la faza de mai devreme. Multumesc mult si iti doresc o zi frumoasa si tie si cititorilor tai!
April 3rd, 2009 at 13:03
Divergentele de genul asta nu mai fac parte de multa vreme din topul preferintelor mele. Am avut candva o astfel de scapare, vezi cazul lui Silviu (Nes), whatever. Asa ca te voi ruga sa ne oprim aici cu “suptilitatile”
June 8th, 2009 at 23:15
[...] pe blogul ei, unul destul de vizitat de mulţi prieteni comuni, un articol interesant, numit “Dragostea vieţii mele” iar din poveste reieşea clar că este vorba de mine. M-am asigurat de acest lucru deoarece [...]
June 10th, 2009 at 18:49
Ma Popica, tare as fi vrut sa nu ajung sa spun asta, dar pana peste cap mi-ai ajuns draga. Tare iti mai place sa bati pasul pe loc, dar deh, poate iti revii si tu odata dupa accidentul ala.
pentru fatuca asta, mi-ai dat telefoane timp de o saptamana in care ma “amenintai” ca “vin maine”, pai mai draga Cataline, popica, whatever, lumea nu iti sta la picioare, chiar daca esti tu mai capricios de la o vreme incoace 
Sa vedem daca ma intelegi : de Revelion gramada dintre prietenii tai, printre care si eu, ne-am lasat in baza ta cu planurile pentru petrecerea din noaptea dintre ani, eu m-am ales cu un telefon inainte cu o saptamana in care imi spuneai ca te duci in Mamaia la nu stiu ce petrecere si ca nu mai am loc si cu inca unul cu 2-3 zile inainte de sfarsitul anului in care imi mai povesteai tu alte planuri, pe care nu le-am mai crezut de data asta. Dar nu-i nimic, tampiti noi, prietenii tai(aaa , stai gresesc, acum suntem dusmanii tai ca te contrazicem si nu iti dam argumente pertinente) ca ne-am lasat in baza ta, care abia iesisesi din spital dupa un eveniment nu tocmai fericit cu urmari pe masura.
Inainte de minunata venire in Bucuresti,seara in care te-am lasat sa dormi pe strazi ca un om lipsit de suflet, dar ce bine pentru tine ca intr-o seara te-a indragostit de mama focului gata gata sa iei “proiectilul”
Si ca sa nu mai faci tot felul de afirmatii si sa mai nascocesti mai stiu eu ce povesti : da fratica te iubesc, dar altfel, ai ramas acolo si vei ramane, asta nu inseamna ca daca ma enervezi nu te iau de urechi, sau daca dai cu bata in balta eu te voi incuraja sa mergi mai departe cu “proiectele” tale , fara sa imi spun parerea, chiar si fara argumentele pertinente, care de la o vreme au devenit ceva vital pentru tine.
Ma intelegi?
June 10th, 2009 at 18:51
Sesiune de commenturi inchise pentru acest post, nu vreau sa fac trafic prea mare
June 14th, 2009 at 15:28
[...] articolul ei de care am mai pomenit in postul Dex profesional legat de cat de mult zice ea ca ma iubeste [...]