Time went by and it seems to me like no one in the world could ever understand me,
where to go?
I don´t know
This burning flame that burns inside of me everytime I see you, why?
I don´t know
It seems to me like you´re to me just a competetive girl, why?
I don´t know
All that I know is that I need to show what I want to do for you, before you go
I wanna sing, swing, just for my little girl swing,
just for my little baby sing, swing just for my little girl, swing
Sad it seems that you need to leave
it´s now that I see what you mean to me
I, I love you, build up a personality,
find out the way how you want to be
but how?
I don´t know, all that I know is that I need to show what I want to do for you, before you go
I wanna swing around the world, I wanna sing for my little girl, for you my little girl
Cu toti avem o astfel de iubire… Poate veti spune ca e prematur pentru mine, tinand cont de varsta pe care o am, sa vorbesc despre asa ceva, dar tin neaparat sa va contrazic.
L-am “cunoscut” intr-o zi de vara, 18 august 2004 (gutule ai avut dreptate mama), in jurul orei 3:00 a.m., in timp ce ma uitam la un film EL, care in timp avea sa devina una dintre cele mai importante persoane din viata mea, imi da un banc pe messenger, un banc cu pisici. Cum nu aveam id-ul in lista de messenger i-am dat ignore in secunda doi. Zile mai tarziu, din pura curiozitate l-am scos din lista de ignore sa vad cine e. Imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri…
Am inceput sa vorbim pe messenger, aveam doi prieteni virtuali comuni : Gutu si Moro, de acolo stia id-ul meu de messenger. Vorbeam despre tot ce se putea, de la mancare, pana la sex si filme… Ineditul a aparut in clipa in care am inceput sa “iesim” la suc impreuna : eu acasa la mine (Vaslui), el acasa la el (Harsova sau Bucuresti) in fata webcam-ului, fiecare cu bautura lui, la discutii interminabile… Timpul trecea incredibil de repede, nu imi dadeam seama cand trecea noaptea, nu vedeam cand apunea soarele asa cum nu vedeam nici cand rasarea, atat de prinsa eram de discutii… Usor, usor in inima mea a incoltit un sentiment, care ma facea extrem de fericita, sentiment care in timp avea sa se transforme intr-o iubire nebuna nebuna nebuna…

I-am auzit vocea prima data pe 25 august, acelasi an, cand l-am sunat intr-o seara, pe la 21:00, ca sa il felicit pentru nota obtinuta la licenta. Si acum ii aud vocea si acum cand inchid ochii resimt emotiile acelui moment…
A fost greu prima data, ca apoi am inceput sa vorbim la fel de mult si la telefon, imi placea din ce in ce mai mult…
Cum inima mea zburda catre taramul iubirii am decis sa il cunosc cu adevarat. Mi-am luat rucsacul in spate si am plecat sa il intalnesc. 4 noiembrie 2004, ora 19:30, a fost de departe cel mai minunat moment al vietii mele. L-am intalnit in Gara de Nord, in fata supermarketului Guliver. A fost ca o bomba momentul in care l-am vazut : facea pasi spre mine (purta o pereche de jeans albastri, un tricou cu maneca lunga verde inchis, cu geaca maro de piele), iar eu faceam pasi inapoi, dar la un moment dat m-am oprit, s-a apropiat, m-a imbratisat, m-a pupat si atunci am devenit “moldoveanca mea”, cum ii place lui sa imi spuna.
Seara perfecta in care ne-am plimbat de mana pe strazile din Bucuresti si am dormit imbratisati toata noaptea… Imi saruta neincetat degetele de la maini si il priveam coplesita de sentimente…
Atunci m-am legat de el. Doua saptamani mai tarziu ma intorceam in Bucuresti sa il revad, revelionul 2004-2005 l-am petrecut impreuna in Piata Universitatii sarutandu-ne cu artificiile luminand deasupra noastra…
Povestea s-a incheiat putin timp dupa, 5 martie 2005. Am suferit mult, pentru ca nu puteam admite ca persoana pe care o iubeam nebuneste vrea sa se departeze de mine… Aproape un an de zile mai tarziu am invatat sa il iubesc fara sa imi fac rau, fara sa ii fac rau. Asa cum il iubesc acum, nebuneste, gata oricand sa renunt la mine pentru el, dar fara sa fiu geloasa pe persoanele din jurul lui…
Cuvintele sunt putine si sarace pentru a putea exprima ceea ce inseamna el pentru mine, asa cum nu stiu daca dintre cei care cititi acum aceste randuri puteti sa intelegeti ce este in inima mea…
Ceea ce am scris aici este un mic rezumat al unei povesti de dragoste care m-a facut cea mai fericita femeie de pe pamant.
Am incredere Popicutza, dragul meu, ca tu poti intelege, poti simti ceea ce simt eu pentru tine.
Profit sa te rog sa ai grija de tine, sa faci lucrurile in asa fel incat pe acest pamant sa te mai pot iubi inca cel putin 70 de ani…
Nu incercati sa intelegeti ceea ce simt eu, sper sa aveti cu toti parte de o asa poveste pentru ca pe mine, cel putin, ma face sa fiu cel mai fericit dintre pamanteni.
Te iubesc!
Fotografia a fost luata de aici.
La multi ani!
Author: Marcela Luca // Category: All Posts, La multi ani!, Personal, Sentimente
Din categoria “Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”.
Draga mea Mada astazi implineste minunata varsta de 21 de ani. Tanara, frumoasa, inteligenta, cu bani, masina misto si casa in Bucuresti
. Mint!
Adevarul gol golut este ca e tanara, frumoasa, inteligenta, omul care stie ce inseamna sa se distreze, stie ce inseamna responsabilitate, o prietena desavarsita, fara de ajutorul careia nu as fi putut sa termin cu mutatul in veci si in pururi, care a reusit, chiar daca este o chestiune de timp, sa ma organizeze putin
Draga mea iti doresc tot binele din lume, din pur egoism. Pentru ca daca tu vei fi bine atunci voi avea pe cine sa sun, cu cine sa ies la bere, pe umarul cui sa plang, cu cine sa imi impart banii pe care ii castig la Loterie.
Te iubesc!
Punct si de la capat
Author: Marcela Luca // Category: All Posts, Events, Parerea mea..., Personal, SentimenteS-a incheiat o perioada frumoasa din viata mea (pentru care vreau sa iti multumesc) si a inceput una si mai frumoasa.
Punand capat acestei perioade m-am si mutat. Va astept cu mare drag la ceai
Le multumesc pe aceasta cale Madalinei (Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste), lui Razvan si Constantinestilor.
In urma experientei avute ma gandesc acum ca exista situatii din care inveti sa te feresti de rau (ca perioada care a trecut) si situatii din care inveti sa fii mai bun (perioada prin care trec acum).
Ca sa ma intelegeti : niciodata sa nu faceti un pas important pana in clipa in care nu sunteti sigur de cel de langa voi (si nu ma refer la casatorie), sa nu credeti ca veti invata sa traiti si ca va veti schimba, ca este fals, va mintiti.
Ce am invatat de curand este ca daca te trezesti cu cel putin 2 ore inainte sa pleci de acasa vei fi fresh toata ziua, chiar daca vei dormi mai putin, somnul va fi mult mai odihnitor. Plus ca ai un sentiment foarte misto cand dimineata in loc sa fugi prin casa ca sa nu intarzii la birou iti iei micul dejun in liniste, poti sa bei cafeaua fara sa te imbraci in acelasi timp, nu mai lasi patul nefacut etc. etc. Asa ca draga Noro, am trecut si peste chestia asta cu trezitul de dimineata (intr-adevar mi-a fost foarte greu la inceput, dar acum m-am obisnuit).
O sa va arat in curand si “Wish list” – ul de casa noua
)
Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste
Author: Marcela Luca // Category: All Posts, Parerea mea..., SentimenteMult prea cunoscuta zicala, dar nu pot sa nu stau sa ma gandesc daca toata lumea o vede asa cum o vad eu, daca are acelasi sens.
Se spune ca prietenii adevarati ii numeri pe degetele de la o mana.
Ce inseamna de fapt un prieten pana la urma? Este persoana aia cu care iti petreci mare parte din timp, cu care faci o gramada de chestii, pe care il cunosti foarte foarte bine, cu care imparti tot ce ai? Nu cred!
Trebuie sa existe reciprocitate intr-o relatie de prietenie? In sensul ca daca X este prietenul lui Y, atunci si Y sa fie prietenul lui X? Nici de data asta nu cred!
Eu cred ca prietenul adevarat este cel care la nevoie e acolo. Simplu! Ai nevoie de ceva? Prietenul este acolo. Fara nici un fel de exceptie. Cu placere si fara sa se gandeasca la faptul ca il suni numai cand ai probleme.
Egoist nu?
Dar daca stai si judeci dupa :”Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”, asa este. Nu spune nimic de reciprocitate. Nevoia este un concept, imi place sa cred, inteles de toata lumea.
Sunt o norocoasa. Eu am prieteni asa si le multumesc. Oana si Madalina.
Ganduri de miercuri
Author: Marcela Luca // Category: All Posts, Parerea mea..., Personal, SentimenteDe ce imi suna alarma la telefon asa de dimineata?
Cum poti sa ai atata energie daca te-ai trezit la 7? Sa iti amintesc ca te-ai trezit peste noapte si ai mancat bomboane?
Nu mi-ai mai facut lapte cu banana in dimineata asta, dar si asa nu meritam.
Adriana esti copil! Comporta-te cu mai multa responsabilitate si da-ti seama ca tu esti singurul om care te poate ajuta.
Imi place stilul tau de viata. Dormi devreme, te trezesti devreme, mananci dimineata, ai timp de toate. Sper sa ma dau dupa tine in ceea ce priveste acest lucru.
Imi place stilul tau.
Ma simt fresh astazi. Sper sa ma tina toata ziua, chiar daca vine Sorin sa ia contractele.
De ce atunci cand apare o schimbare in viata ta toata lumea te ia la intrebari si nu poate intelege ca unele lucruri se intampla si atat? Trebuie luate ca atare, cu atat mai mult cu cat nu sunt lucruri care sa ne faca rau.
Astazi imi place mai mult ca ieri toamna.

Tanti are flori frumoase. Imi cumpar si eu. Multe. Ma simt mai bine cu florile in brate. Toata lumea se uita la mine. Parca isi dau seama ca sunt fericita.
E prea aglomerat la metrou. Nu imi mai place, dar e prea grea geanta si mai am si dosarul.
Esti mai zapacit ca mine. Te scot eu din incurcatura cumva.
Imi place plovarul. Il cumpar. Imi sta bine cu el. Tanti de la magazin e super de treaba. Ii dau floricica. Imi spune ca sunt minunata si imi ureaza o zi excelenta. Cu siguranta voi avea!
Nu e nimeni la birou. 3 in 1 pe scarile din fata firmei. In bluza cu maneca scurta.
Astazi te duci la sala. Nu mai amana!
Ma bucur ca iti pot vorbi fara sa ma mai gandesc la ce a fost. Esti o tipa super ok. Inca odata scuze si multumesc frumos.
Nu te mai gandi ca seful tau e un cretin afemeiat cu apucaturi de homosexual. Ignora-l. E foarte simplu.
Mi-a raspuns la mesaj. Foarte dragut din partea lui. E un bun provocator la o viata mai buna, la succes.
Ascult muzica. Suna altfel. Mai bine. Mai optimist. (“Impune-ti sa devii cineva! Destul de generic… dar daca iti proiectezi o imagine optimista, ai sanse mult mai mari sa reusesti decat daca esti pesimist tot timpul.”)
Sorine iar m-ai deprimat cu contractele tale de drepturi de autor. Inceteaza!!!
Maine ma duc sa ma vopsesc. Nu stiu ce culoare, inca. Sugestii?
Am mancat dimineata, dar acum mi-e foame.
Vineri mergem la teatru. E Festivalul National de Teatru. Multumesc colegu’!
Esti mama tuturor ranitilor
Zambesc, sunt fericita! Zambiti, fiti fericiti!
Fa ceva pentru tine!
Author: Marcela Luca // Category: All Posts, Blogeri, Internet, Parerea mea..., Personal, SentimenteTrecem prin perioade si perioade de-a lungul vietii, unele mai bune, altele mai putin bune.
Important este ca invatam cate ceva din fiecare chestie care ni se intampla si sa ne dam seama ca “asa a fost sa fie”.
Bunul meu prieten mi-a zis candva “ai grija ce iti doresti ca ti se poate indeplini!”, lucru pe care l-am mai zis si il repet pentru ca sunt omul care crede cu tarie in aceste cuvinte. Mi s-au intamplat de nenumarate ori lucruri care m-au facut sa ma gandesc de 10 ori inainte sa imi mai doresc ceva.
In antiteza cu aceste cuvinte pun “mai bine mai tarziu decat niciodata”. Nimic nu poate fi mai fals decat aceasta crezare. Daca lucrurile nu sunt facute la timp, mai tarziu nu le face. E pierdere de timp si energie.
Am citit mai zilele trecute la Noro un post care mi-a schimbat cumva gandirea, planurile. Postul lui il reduc eu la “fa ceva pentru tine, pentru existenta ta!”. True!
Draga Noro, am un plan, pe care am inceput sa il pun in aplicare. Ma angrenez in discutii despre domenii pe care nu le stapanesc foarte bine, in ideea de a invata ceva. Am doi prieteni noi, din domenii diferite, de la care am invatat mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata, pentru ca am iesit cu ei si in alte medii decat cele obisnuite, in care m-am interesat de ocupatia lor. Am renuntat la viata pe care am avut pana mai zilele trecute in care dupa birou veneam acasa si pierdeam timpul facand nimic. Nu maicer ajutorul la modul :”fa-mi si mie asta” ci “invata-ma sa fac asta”. Am indraznit sa le propun sefilor mei lucruri care s-au pus in aplicare. La foarte scurt timp dupa aceste lucruri am fost sunata sa mi se ceara ajutorul. Rezultatele apar in termen scurt, mai scurt decat m-as fi asteptat. Categoric se poate sa fim fiecare dintre noi un om de succes. Si cel mai frapant pentru mine este ca la acest moment ajungi avand o viata interesanta, in care faci chestii interesante, in care afli, intrebi, comunici, nu te plictisesti si te bucuri. Iti multumesc!