Business web directory Business web directory

Povestea a ceea ce n-am avut…

Author: Marcela Luca // Category: All Posts, Parerea mea..., Personal, Sentimente


Interesant titlu. Parca ai vrea sa citesti ce scrie in continuare, chiar daca vezi ca scroll-ul merge mult in jos si esti in intarziere, curiozitatea este mult peste faptul esti deja cu 5 minute in intarziere si vei ajunge abia in 6-7 minute la ultimul cuvant din post.

Cu totii stim : curiozitatea a omorat pisica (proverb/zicala/ceva). Sunt multi oameni curiosi, care uneori sufera din cauza consecintelor creeate de satisfacerea curiozitatii. Un curios isi spune :”Ei, aia e!Daca ma ard, ma ard, dar eu nu pot sa traiesc cu sentimentul asta. Incerc, vad si ce-o fi o fi”.

NU! 

Trebuie sa stai sa te gandesti ca exista sanse ca de pe urma faptelor tale pot suferi mai multe persoane. Si atunci situatia se schimba putin. Daca ai fi doar tu implicat ar fi mai usor, altfel…

Tu trebuie sa te intalnesti cu prietenul tau X cu care sa mergeti la gara sa plecati la prietenele voastre la Brasov. Tu intarzii, X se nelinisteste, se agita alaturi de tine. Alergati impreuna pana la gara, prietenu’ se oboseste din cauza intarzierii tale, e stresat ca nu prinde trenul si trist cu gandul ca nu o mai vede pe Marilena. Ajungeti in gara exact in clipa in care pleaca trenul (genul de ghinion enervant), X este obosit, nervos si trist ca nu o mai vede pe Marilena nici weekendul asta. Si toate astea din cauza curiozitatii tale stupide. Marilena si Ecaterina sunt si ele triste ca nu va vad weekendul asta.

Si apoi gandurile tale, care pot fi :

“Dar nu a fost cu rea intentie si in plus daca nu stateam la semaforul ala atat ajungeam la timp, eu imi facusem calculele si ajungeam la timp, dar n-a fost sa fie. Imi pare rau, dar chiar nu mai pot schimba situatia. Ce sa fac acum? Sa imi dau in cap ca am stat si am citit 10 randuri?”

sau

“Puteam sa imi salvez linkul si sa citesc alta data, cand nu mai eram presat de timp. Dar nu! Se poate sa ma schimb eu? Si sa nu ma mai las purtat de valul curiozitatii? Doamne fereste! Acum asa imi trebuie! Bietul X, acum sufera din cauza mea”

sau

“De ce oare nu am inchis eu fereastra aia? De ce a trebuit sa stau sa citesc? Iar mi-am luat-o! Cu singuranta e ultima data cand se intampla!” 

Variatia existand datorita faptului ca exista mai multe tipologii de oameni.

Altfel, ai putea prea bine sa ajungi pana la sfarsitul acestui post si sa ai noroc sa nu stai atat la semaforul ala si sa ajungi la timp la gara.

Tine un pic si de noroc povestioara mea, dar nu am gasit una mai adecvata.

Trec si eu prin ceva asemanator, relativ. Numai ca eu am ceva mai mult timp de gandire. De fapt nu am nevoie de el, pentru ca eu stiu ce vreau si ce voi face, numai ca ma gandesc la finalitatea alegerii mele. Si mi-e teama de consecinte dar cu siguranta mi le voi asuma.

Mi-e teama totusi ca pe parcurs s-ar putea ivi lucruri pe care initial nu le-am luat in calcul si sa imi dea lucrurile peste cap.

Gandurile unui curios…

Dar pana la urma care este cea mai mare sursa de adrenalina? Riscul! Si pana la o urma o viata prea “calculata” ar fi de-a dreptul plictisitoare.

Gandurile unui optimist.

P.S. Pozele sunt luate (in ordinea in care apar de pe site-urile : asta, asta, asta si cu asta). Va multumesc pentru poze.