Ce te faci atunci cand faptele sunt mult sub nivelul asteptarilor?
Si nu ma refer la viata in general. Este bine sa nu ai asteptari de la viata, pentru ca s-ar putea sa ajungi la capat de drum asteptand si atunci ai pierdut multe clipe/lucruri frumoase…
Astepti zile sa se intample acel lucru si iti faci un scenariu cu privire la acel moment. Te gandesti ca vor fi diferente intre scenariul tau si realitate, dar nu te astepti la diferente majore ci la mici delalii. In mijlocul momentului mult prea asteptat te gandesti ca scenariul tau poate incepe in orice moment si ajungi la final si nimic, dar nimic din ce te-ai gandit tu nu ai fost.
Si ca sa dau un exemplu, cred ca cel mai intalnit, mai ales in cazul fetelor de liceu (fara nici un fel de legatura cu situatia la care ma refer eu). Eleva de clasa a IX a se indragosteste de colegul de liceu mai mare, de clasa a XII a si biata de ea se tot chinuie sa faca in asa fel incat in macar una din zile drumul ei sa fie acelasi cu al lui pana acasa. Si se intampla minunea. Ea spera ca la sfarsit de drum o va pupa, fie si pe obraz, dar nu s-a intaplat. Se duce acasa, cu un sentiment de neimplinire, ceva…
Sentimentul este acelasi in orice situatie ce poate fi asignata cu cea redata de mine mai sus. Nu pot in schimb sa descriu/numesc sentimentul generat de aceasta situatie…
Astazi, la un moment dat, mi s-a intamplat si mie ca faptele sa fie sub nivelul asteptarilor, dar nu pot sa identific sentimentul si sa il numesc intr-un fel.
Ajutor!
June 22nd, 2009 at 12:35
pasul 1: afli de ce faptele sunt mult sub nivelul asteptarilor
pasul 2: te intrebi ce poti face ca sa remediezi problema de la pasul 1
pasul 3: eventual, daca situatia o cere, suni un prieten cu care sa faci 50-50
pasul 4: intreaba publicul