Marcela Luca

De aceasta data.

Parinte.

Astazi te-am simtit mai aproape ca niciodata. Incredibil!!!

Am fost fericita si trista in acelasi timp…

A durat atat de putin… Inainte sa ies din starea de emotii deja se terminase… Aveam sa iti spun mult mai multe, vroiam sa te simt aproape mai mult timp…

Abia astept sa te revad.

Fiecare dintre noi avem cate un prieten, din copilarie, mai idiot. In sensul bun al cuvantului. Cel cu care faceam prostioare, chestii simple, dar dragalase, cu care stateam noptile la barfe sau cu care pierdeam zilele prin parcuri.

Am avut si eu un astfel de prieten, caruia astazi vreau sa ii scriu, sa ii spun ca imi lipseste copilaria din care a facut si el parte. Sa ii spun ca imi este dor de zilele din copou, sau de intalnirile de la biserica. Nu mai spun de pauzele de tigara de la liceu, cand fumam amandoi aceeasi tigara, oricum imprumutata de la altcineva.

Mi-e dor de tine draga prietene

Interesant titlu. Parca ai vrea sa citesti ce scrie in continuare, chiar daca vezi ca scroll-ul merge mult in jos si esti in intarziere, curiozitatea este mult peste faptul esti deja cu 5 minute in intarziere si vei ajunge abia in 6-7 minute la ultimul cuvant din post.

Cu totii stim : curiozitatea a omorat pisica (proverb/zicala/ceva). Sunt multi oameni curiosi, care uneori sufera din cauza consecintelor creeate de satisfacerea curiozitatii. Un curios isi spune :”Ei, aia e!Daca ma ard, ma ard, dar eu nu pot sa traiesc cu sentimentul asta. Incerc, vad si ce-o fi o fi”.

NU! 

Trebuie sa stai sa te gandesti ca exista sanse ca de pe urma faptelor tale pot suferi mai multe persoane. Si atunci situatia se schimba putin. Daca ai fi doar tu implicat ar fi mai usor, altfel…

Tu trebuie sa te intalnesti cu prietenul tau X cu care sa mergeti la gara sa plecati la prietenele voastre la Brasov. Tu intarzii, X se nelinisteste, se agita alaturi de tine. Alergati impreuna pana la gara, prietenu’ se oboseste din cauza intarzierii tale, e stresat ca nu prinde trenul si trist cu gandul ca nu o mai vede pe Marilena. Ajungeti in gara exact in clipa in care pleaca trenul (genul de ghinion enervant), X este obosit, nervos si trist ca nu o mai vede pe Marilena nici weekendul asta. Si toate astea din cauza curiozitatii tale stupide. Marilena si Ecaterina sunt si ele triste ca nu va vad weekendul asta.

Si apoi gandurile tale, care pot fi :

“Dar nu a fost cu rea intentie si in plus daca nu stateam la semaforul ala atat ajungeam la timp, eu imi facusem calculele si ajungeam la timp, dar n-a fost sa fie. Imi pare rau, dar chiar nu mai pot schimba situatia. Ce sa fac acum? Sa imi dau in cap ca am stat si am citit 10 randuri?”

sau

“Puteam sa imi salvez linkul si sa citesc alta data, cand nu mai eram presat de timp. Dar nu! Se poate sa ma schimb eu? Si sa nu ma mai las purtat de valul curiozitatii? Doamne fereste! Acum asa imi trebuie! Bietul X, acum sufera din cauza mea”

sau

“De ce oare nu am inchis eu fereastra aia? De ce a trebuit sa stau sa citesc? Iar mi-am luat-o! Cu singuranta e ultima data cand se intampla!” 

Variatia existand datorita faptului ca exista mai multe tipologii de oameni.

Altfel, ai putea prea bine sa ajungi pana la sfarsitul acestui post si sa ai noroc sa nu stai atat la semaforul ala si sa ajungi la timp la gara.

Tine un pic si de noroc povestioara mea, dar nu am gasit una mai adecvata.

Trec si eu prin ceva asemanator, relativ. Numai ca eu am ceva mai mult timp de gandire. De fapt nu am nevoie de el, pentru ca eu stiu ce vreau si ce voi face, numai ca ma gandesc la finalitatea alegerii mele. Si mi-e teama de consecinte dar cu siguranta mi le voi asuma.

Mi-e teama totusi ca pe parcurs s-ar putea ivi lucruri pe care initial nu le-am luat in calcul si sa imi dea lucrurile peste cap.

Gandurile unui curios…

Dar pana la urma care este cea mai mare sursa de adrenalina? Riscul! Si pana la o urma o viata prea “calculata” ar fi de-a dreptul plictisitoare.

Gandurile unui optimist.

P.S. Pozele sunt luate (in ordinea in care apar de pe site-urile : asta, asta, asta si cu asta). Va multumesc pentru poze.

Ce te faci atunci cand faptele sunt mult sub nivelul asteptarilor?

Si nu ma refer la viata in general. Este bine sa nu ai asteptari de la viata, pentru ca s-ar putea sa ajungi la capat de drum asteptand si atunci ai pierdut multe clipe/lucruri frumoase… 

Astepti zile sa se intample acel lucru si iti faci un scenariu cu privire la acel moment. Te gandesti ca vor fi diferente intre scenariul tau si realitate, dar nu te astepti la diferente majore ci la mici delalii. In mijlocul momentului mult prea asteptat te gandesti ca scenariul tau poate incepe in orice moment si ajungi la final si nimic, dar nimic din ce te-ai gandit tu nu ai fost.

Si ca sa dau un exemplu, cred ca cel mai intalnit, mai ales in cazul fetelor de liceu (fara nici un fel de legatura cu situatia la care ma refer eu). Eleva de clasa a IX a se indragosteste de colegul de liceu mai mare, de clasa a XII a si biata de ea se tot chinuie sa faca in asa fel incat in macar una din zile drumul ei sa fie acelasi cu al lui pana acasa. Si se intampla minunea. Ea spera ca la sfarsit de drum o va pupa, fie si pe obraz, dar nu s-a intaplat. Se duce acasa, cu un sentiment de neimplinire, ceva…

Sentimentul este acelasi in orice situatie ce poate fi asignata cu cea redata de mine mai sus. Nu pot in schimb sa descriu/numesc sentimentul generat de aceasta situatie…

Astazi, la un moment dat, mi s-a intamplat si mie ca faptele sa fie sub nivelul asteptarilor, dar nu pot sa identific sentimentul si sa il numesc intr-un fel.

Ajutor!

Eu, care sunt femeie spun :”nu stiu”, pentru ca fiecare dintre noi vrea altceva, cum de altfel spune si o tipa care raspunde intrebarilor Sabotorului.

Nu ai cum sa stii lucrul asta, pentru ca astazi ne dorim ceva, maine s-ar putea sa nu ne mai dorim ceva-ul.

Daca ar fi sa rezumam in cateva cuvinte dorintele femeilor acestea ar fi : masculinitate, siguranta, tandrete, intelegere, libertate.

Intreband doua persoane “ce vor femeile?”, persoane de sex masculin, evident, acestia imi raspund : fericire (vast raspuns), bani (misogin), sex (evident).

Nu va chinuiti sa va dati seama ce vrem! Nu trebuie sa faceti acest lucru. Pentru ca noi nu ne gandim ce vor barbatii, sau daca o facem o facem la un nivel superficial spre “pana la urma ce ma intereseaza ce vrea?”. Nu vom recunoaste acest lucru bineinteles, pentru ca astfel o sa va dam un motiv in plus sa nu va stresati prea mult la acest lucru.

Daca ar fi sa raspund eu la aceasta intrebare, nu as da un raspuns atat de amanuntit si exemplificat ca rebel_yell. Ma gandesc acum ca inca din tineretile mele in minte imi zbura o imagine usor telenovelistica, scoasa din filmele romantice, cu iubiri mistuitoare de la prima vedere : merg pe strada, astept metroul, masina, stau la coada la casa, pe o banca in parc, ceva … si apare EL,un oarecare el, impunator prin statura, infatisare, care degaja o masculinitate absolut incitanta si ma trage brusc pe el, dar in acelasi timp tandru si ma saruta, pasional…Mai e acolo, nu a aparut masculul tandru, impunator, care sa ma sarute pe neasteptate. Dar asta este viata, merg spre altceva

Asta cred ca este esenta dorintelor noastre : spontaneitatea, emotia zilei de maine, a clipei ce urmeaza, nu parpalacul pe care il putem anticipa.

Un lucru este sigur, dar nu toata lumea il recunoaste : si pentru femei, sexul este la fel de important ca pentru barbati, dar este “indicat”, “frumos”, “feminin” sa nu lasam sa se vada acest lucru, pentru ca vezi Doamne este rusinos, sau ceva…

Randurile mai jos scrise reprezinta interpretarea unui articol mai vechi. Interpretarea vine din partea lui R.M. Il public cu aprobarea lui scrisa, deoarece mi se pare foarte “citibil” textul.

“Gandeste-te ca esti la volanul loganului tau, de care esti foarte multumita, ptr ca la acest moment corespunde exact dorintelor si nevoilor tale. In plus, e un progres evident fata de cele doua masini pe care le-ai avut anterior – Oltcitul ala mic si cu care nu te-ai inteles niciodata si dacia aia break, care a fost prima ta dragoste – cea pe care ai invatat sa conduci, sa stapanseti masina, sa te simti , intr-un cuvant, sofer! Dar timpul a trectut si era evident de ambele parti, ca o asemnea colaborare nu are nici un viitor. Atunci, de un an si ceva, coabitezi cu dl. Logan. Are cam tot ce trebuie si iti ofera ce trebuie, pe masura posibilitatilor lui. Esti multumita. te plimbi. traiesti senzatiile. Si crezi ca it won’t get any better than this…La un moment dat, o alta masinutza iti atrage atentia, si nu in cel mai elegant mod cu putintza – you almost crashed! totusi, dupa un moment initial destul de penibil, realizezi ca poate merita sa arunci o privire mai atenta. E cu totul altfel! Ma rog, are acelasi 4 roti ca toate masinile, dar are alte forme, degaja o alta atitudine si trezeste in tine alte senzatii…Si cumva, everyonce in a while, va tot intalniti la cate un semnafor….Nimic mai mult decat vorbe aruncate in vant, pe fuga…dar de fiecare data te fac sa zambesti! Si ziua e mai frumasa. Timpul trece mai usor. Meanwhile, Loganul e acolo. Oridecateori ai nevoie. Delivering to the best of its value. Not letting you down. Numai ca, asa cum spuneam, acum este subiectul unei comparatii…Iar imaginatia lasa loc mereu unor intrebari retorice, unor comparatii ipotetice, unor…Is Logan no good anymore? Is it a crime to think of the other one? Why would that be, after all? You haven’t spent a single second on the passenger seat, you didn’t get a chance to experiece driving…but nothing can stop you from imagining what would it will feel like…“