Marcela Luca

Asa ca-i uram La multi ani si noroc! (pentru ca , asa cum spune ea, si cei de pe Titanic au avut sanatate si tot au murit)

Cine e Bochetu’? Fosta colega de liceu. 

Presupun ca fiecare dintre voi ati avut o colega de clasa buna (in sensul tzatze, cur si restu ), la mine in clasa ea a fost aia

Inainte de teza de la limba romana invatam impreuna, prin telefon, sunam cu sfertu de ora (telefonul ei dupa 15 minute incepea sa piue) ca RDS-ulne dadea minute multe. Si asa stateam la telefon ore in sir, vorbind despre orice, mai putin despre subiectele de la teza.

Tatal ei ne-a spus (mie si colegilor nostri) cele mai porcoase bancuri, l-a invatat pe Alex cum sa o tina mereu sculata ) si peste toate aste avea o tuica mama mama

Imi place sa cred ca ea va ramane mereu omul pe care sa il sun pentru prostioare ca cele din liceu, chiar daca asta se intampla intr-o noapte la 3:00.

Cautand acum printre poze am descoperit ca nu am nici o concludenta de arat cu boschetu, dar promit sa revin cu un update.

Inca odata La multi ani draga mea

Presupun ca sunteti de acord cu mine (si femei si barbati), cand spun ca parul unei femei spune foarte multe despre ea.

Un par ingrijit, sanatos, stralucitor va atrage intotdeauna priviri admiratoare…

Eu am avut intotdeauna o problema cu parul meu : par fara forma, nici drept nici cret, cu un volum deranjant, foarte greu de aranjat, pana si la coafor.

Cand a venit vorba de ingrijit parul am incercat tot ce s-a putut : sampon profesional, cu balsamul aferent, masti, tot felul de retete, produse naturiste si nimic nu s-a schimbat…

Aproape lunar merg la salon pentru o ingrijire profesionala, costisitoare… Asa de frumos sta parul meu drept 2-3 zile pana imi spal parul…

Dupa fiecare spalare incepe chinul si pentru mine si pentru parul meu : uscatorul de par si peria rotunda cate o ora, ca la sfarsit sa mai bag si placa de par vreo jumatate de ora plus un pic de ceara si aia sunt. Deci : la doua zile pierd cate doua ore ca parul meu sa stea cum as vrea.

Am aflat ca se poate si altfel : retexturarea firului de par. Mai exact : indreptarea parului pe termen lung (intre 6 si 12 luni), timp in care am scapat de placa, uscator si perie rotunda, ceara (economisesc cate doua ore la fiecare doua zile ), ceea ce mi se pare foarte tare.

De curand (spun “de curand” pentru ca eu le stiu doar de un an, un an si ceva) au aparut si la noi produsele Bio Ionic : produse profesionale pentru ingrijirea parului. Stiu ca auzim despre “produsele profesionale” in saloane, alea costisitoare si care de cele mai multe ori nu dau rezultate (am incercat multe dintre ele).

Din gama produselor Bio Ionic detin o perie, pe care am cumparat-o fascinata fiind de faptul ca este o perie pe baza de ioni (”Bio Ionic Professional Hair Care System foloseste tehnologia avansata Natural Ion Complex™ pentru a trimite ionii naturali catre par. Energia ionilor naturali este destul de puternica pentru a imparti moleculele de apa in microparticule fine (atomizare) si pentru a patrunde in firul de par. Astfel parul se rehidrateaza si cuticulele acestuia sunt inchise.” – via BioIonic.ro), adica nu o simpla perie, ci una care in timp ce o folosesc imi hraneste si hidrateaza parul.

Este de-a dreptul inevitabil ca la inceput sa nu fii suspicios si neincrezator, asa am fost si eu la inceput cu peria :”ei prostii, cum o perie sa imi hraneasca parul? Ce le mai trece prin cap si astora!”, dar dupa cateva zile de folosit peria am descoperit ca nu e chiar asa… Intr-adevar parul meu este mai sanatos, sta mai normal si nu mai este la fel de incurcat ca inainte…

Prietene de-ale mele au folosit sampon si balsam din gama produselor Bio Ionic, la fel de multumite ca si mine…

Pe scurt, ideea este ca produsele Bio Ionic, pe care le-am incercat si eu si prietenele mele, sunt dintre acele produse must have pentru un par sanatos si ingrijit.

De ce va spun de ele? Pentru ca ma gandesc ca nu sunt singura care are probleme cu parul, iar daca solutia exista de ce sa nu o folosim?

…Este cel care domina preponderent existenta romanilor.

M-am contrazis cu Mihai cu privire la cauza dezvoltarii acestui mod de trai : eu sunt de parere ca din cauza comunismului am ajuns noi de ne lasam ca altii sa ia decizii pentru noi, sau facem unele lucruri pentru ca si altii le fac. Parerea lui Mihai este cumva mai dezolanta comparativ cu a mea, el afirmand ca Romania (”tara mea de glorii”) a fost de la bun inceput asa. (”vezi Alexandru Lapusneanu”)

O sa spuneti ca peste tot in lume exista, insa “ca la noi la nimenea” …

De ce scriu eu acest post?

Pentru ca sunt de-a dreptul iritata de furtuna on-line care s-a starnit odata cu, acum, mult prea vestitul email trimis de Bogdan Gavrila unor persoane (nu stiu care sunt alea si prea mult nu m-a interesat aspectul pentru ca nu ma vizeaza), pentru a-i soma (scuza-ma Bogdan daca nu am folosit termenul corect) in vederea stergerii materialelor pentru care Intact detine dreptul de autor.

Domnilor, cu pretentii de bloggeri, “neatinsi” de Bogdan Gavrila prin email-ul sau, de ce trebuie sa va apucati sa scrieti si dezvoltati un asemenea “eveniment”?

A fost suficient ca Zoso (nu vreau sa ma gandesc cum isi petrece el zilele) sa publice email-ul cu pricina sa scrie doua – trei randuri (in stilul lui), ca alaturi de el sa se trezeasca alte zeci de oi care “mama ce idee tare a avut Zoso, sa vezi ce de trafic o sa am pe blog!!!Pun si un trackback si om m-am facut!Dupa postul asta ma apuc de ADSense.” sau “ce tare sunt, l-am criticat pe new media manageru’ de la Intact”

Fratilor nu este un lucru care sa afecteze omenirea, nu este ceva demn de comentat cu atata verva, formati-va o parere, nu mai copiati doar pentru ca “cel mai tare blogger din Romania” a grait ceva.

Bogdan spunea ceva de “o maniera discreta”, asta inseamna ca cel mai probabil se asteapta la orice altceva in afara de posturi pe bloguri cu pareri despre solicitarea pe care a facut-o.

Cei vizati sunteti de parere ca este aberant ceea ce vrea? Foarte bine, tre sa dati click pe butonelul “compose” sau “new mail”, nicicum pe “write a new post”.

Ne intrebam apoi de ce exista publicatii de “greutatea” celor ca Libertatea, sau mai nou Ziarul Ring, care are stire de prima pagina cu titlul “Oana Zavoranu a mancat un sandwich”.

Ne plangem de sistem, de conducere, dar noi ce facem pentru noi?

…Danielu are bounce rate cu mai bine de 60% mai mare ca al meu

Se pare ca “cea mai urata tema de Wordpress” mi-a “generat” un bounce rate (numarul persoanelor care au intrat la mine pe site si nu au dat nici un click) de 0% …

In schimb, Danielu, cu gusturi mult mai bune ca ale mele la “teme de wordpress” are un bounce rate cu mai bine de 60% mai mare ca al meu )

Sincer, si din natura posturilor mele se poate observa acest lucru, nu urmaresc ceva anume scriind pe blog. Pur si simplu scriu atunci cand am chef, dar mai ales timp, despre ce imi vine in minte. De obicei tot timpul ma gandesc :”Tre sa scriu pe blog despre treaba asta”, dar nu mai ajung sa fac lucrul cu pricina din lipsa de timp.

Ca sa nu ii ofer ocazia lui Danielu sa spuna verzi si uscate :
- m-am raportat la perioada 11-14 august 2008, pentru ca sunt in Google Analytics de pe 11
-in perioada 11-14 august media bounce rate-ului meu = 0%, iar media bounce rate-ului tau = 72,9475%

Se pare ca e doar o parere personala treaba cu “cea mai urata tema de wordpress” si ca lumea nu iese imediat ce intra la mine pe blog iritati de uratenia temei de Wordpress pe care am ales-o cu foarte mult prost gust, in opinia ta, si sub nivelul asteptarilor tale.

Sa auzim de bine

Peste o luna Ver si Iuli vor intra in Casa Domnului pentru a binecuvanta relatia lor.

Abia astept sa dansez la nunta lor

Am primit invitatia acum vreo luna, o luna si ceva, foarte draguta

Stau uneori si ma gandesc : cand este momentul potrivit pentru a te casatori? Stii pur si simplu? Sau dupa ceva ani petrecuti impreuna cu partenerul te gandesti ca ar trebui sa mai si legalizati relatia voastra? Care este insemnatatea acestui pas? Eu personal nu cred ca ma voi simti vreodata pregatita sa fac acest pas. Am multe dorinte, dar nici una dintre ele nu este aceea de a ma casatori, sau cel putin nu in viitorul apropiat.

Plus ca una dintre colegele mele de munca spune ca dupa casatorie lucrurile se schimba si nu in bine… Atunci eu ma gandesc : de ce sa stric ce am cladit in tot acest timp semnand o hartie? Si totodata : de ce acest lucru ar putea sa imi schimbe mie existenta in rau? De ce nu ar putea ramane lucrurile exact la fel.

Nu mai spun ca semnatura de pe acea hartie schimba in rau situatia in care relatia nu mai merge, pentru ca odata ce decizi ca nu mai merge relatia : avocati, divort, partaj, neintelegeri, priviri compatimitoare etc etc…

Ei, dar gata cu intrebarile! Ver si Iuli se casatoresc, ei voi dansa la ei la nunta si poveste incheiata.

Sa auzim de bine

Si in acelasi timp va multumesc ca ati venit

Marcelaluca.ro trebuia lansat acum doua saptamani, dar dat fiind faptul ca tehnic depind de cei din jurul meu… In plus si Florin Grozea a lansat E-ok.ro vreo doua luni mai tarziu si nimeni nu s-a mai suparat ) (nu stiu cati dintre userii E-ok.ro au remarcat ca Florin spunea la inceput ca site-ul va fi relansat pe 15 martie – spunea asta intr-unul dintre filmuletele din videoblogul sau zilnic, care dupa aceasta data nu a mai fost disponibil. Iar ca sa nu fiu rautacioasa recunosc faptul ca site-ul este atat de reusit incat carcotelile mele nu ar trebui sa conteze ).

Mi-a luat muuuuult sa imi gasesc tema pentru blog, am vizualizat sute de teme, am downloadat zeci de teme pana am ales-o pe asta, pe care oricum Mihai a modificat-o (logo-ul din header este facut de el). Are probleme tema asta, pe care cu ajutorul lui Mihai sper sa le rezolv : nu pot fi afisate mai multe posturi pe pagina, doar daca alegi o categorie anume si atunci vor fi afisate toate posturile din acea categorie. Ca sa usurez cumva munca am facut o categorie “All Posts“ in care am bagat toate posturile. O alta problema consta in faptul ca nu pot seta in asa fel incat sa se vada tot postul, poate mai sunt si altele, dar mai am timp sa le descopar. 

Ii multumesc lui Danielu pentru dusul cu apa rece pe care mi l-a facut in aceasta dimineata. Parerile despre tema mea cel mai probabil le puteti citi pe un blog critic, dar optimist intr-un post dedicat in totalitate temei mele de wordpress. Cu toate astea : gusturile (fie ele si proaste) nu se discuta.

Este pisoiul pe care familia Constantinescu il are in adoptie zilele astea si ii cauta un stapan.

Este mic, are cam o luna, este extrem de jucaus si foarte foarte foarte dulce si alintat.

Vrem sa ii gasim un camin deoarcele nici la mine si nici la Constantinesti nu poate ramane din cauza dinozaurilor blanosi pe care ii avem deja (doua pisici de un an, care nu sunt foarte prietenoase cu micutul Rollo).

Pentru poze si alte detalii va stau la dispozitie la :

Mail : contact@marcelaluca.ro

YM! : alinamaricelaluca

Am si eu o intrebare pentru toti cei care cititi aceste randuri :

La ce va ganditi atunci cand la semafor este o blonda intr-un peugeot botit rau?

Sunt in acelasi gand cu Sabotor, in ceea ce priveste bancurile pe blog, insa asta e prea tare :

An arab at airport:

- Name?

- Abdul AlRazhib.

- Sex?

- Three to five times a week.

- No, no, I mean male or female.

- Yes, male, female, sometimes camel.

- Holy cow!

- Yes, cow, dog, even sheep.

- But isn’t that hostile?

- Horse style, doggy style, any style!

- Oh dear!

- No, no, deer run to fast!

)

Joi, 24 iulie 2008. O zi obisnuita, ca oricare alta. Dimineata la 8:00 trezirea, la birou, in fata firmei pe scari la tigara cu Maria. Si atunci mi-a venit ideea : petrecere surpriza de ziua lui Mihai.

Cum astazi plecam la mare (Mihai spune motivul intr-un post de-al sau), petrecerea nu putea fi nicicum pe 2 august (cand e nascut el), trebuia sa fie inainte. Asa ca am ales ziua de ieri (joi, 31 iulie 2008).

Acum sa va povestesc making of-ul.

Prima persoana sunata, dupa ce mi-a venit ideea a fost Creata (Cornelia Constantinescu). Care mi-a conditionat cererea :”Te ajut numai daca promiti sa nu spui nimic.” (Hint : Nu prea ma pricep la facut surprize, de atata emotie imi dau drumul la gura).Ajutorul lui Dan (sotul Cretei, impreuna DC Media & IT Services) venea by default odata cu al Cretei.

Am complicii, acum invitatii. Damn! Tre’ sa fie toti prieteni de-ai lui si eu nu am numere de telefon la mare parte dintre ei, sau email.

Nu-i nimic!Luam numerele de telefon de la Mihai, fara sa isi dea seama.

Am nevoie de numarul unei prietene care e agent turistic pentru o oferta…Turistica bineinteles, pentru job.

Numarul Dianei, de la IQads, imi trebuie ca vreau sa o intreb ceva de un comunicat de presa.

Si lista continua pana pe la 8 cam asa, ca mai aveam unele dintre ele (numere de telefon si adrese de email).

Pana luni relax total, seara scriu email cu invitatia oficiala, cu rugaminte de confirmare a participarii si instructiunile.

Miercuri am fost la cumparaturi in Real, cu Constantinestii. Ma suna Mihai :”Sunt cu Creata si Dan in Real facem niste cumparaturi”. Dupa 3 ore de Real ajung acasa cu doua suluri de saci de gunoi, un mouse, un bulk de dvd-uri, sare si zahar, restul cumparaturilor raman la Constantinesti (baloanele, coloana de “Happy Bithday”, confetti si trambitele nu au lipsit).

Sa vezi ghinion mi-am “uitat” cheile in masina la Constantinesti. (a doua zi trebuiau sa mearga la mine sa “aranjeze” treburile)

In mare totul era pregatit. A doua zi Mihai trebuia sa ramana la birou pana mai tarziu (in acest sens vorbisem cu Fely cu o saptamana inainte si Ver era de asemenea o solutie)

Noaptea deja emotiile mele erau peste masura. Nu m-a luat somnul pana dimineata pe la 5:00. Jucam Solitaire pe telefonul mobil ) (nu puteam face altceva ca Mihai dormea si faceam galagie).

Dimineata impreuna cu Mihai al meula serviciu. Ca in oricare alta dimineata, aparent, in esenta eram bagat in priza, dar cu o mare stapanire de sine (promisesem Cretei ca pastrez secretul si asa trea’ sa fac). La munca am umblat ca un titirez, iar la 15:00 am intins-o acasa.

Au venit complicii, am umflat baloane, le-am lipit, am pus toate cele in ordine, au venit invitatii.

Il asteptam pe Mihai, care venea cu Dan acasa sa ii dea placa mea de par (eu eram la Pitesti la filmare).

Intra Mihai in casa : 13 nebuni cu confetti au urlat la el :”la multi ani!” de l-au speriat atat de tare incat singura chestie pe care a putut-o spune a fost :”mama da multi mai sunteti”.

Multumiri :

1. Constantinestilor pentru complicitate si ajutor.

2. Lui Ver si Fely pentru complicitate (l-au tinut peste program la serviciu).

3. Invitatilor pentru parrticipare.

Precizare : sa nu se mai astepte nimeni ever la o petrecere supriza la care sa particip in alta calitate afara de invitat. Prea mult stres!

P.S. 1. Urmeaza sa vin si cu pozele.

2. Am scurtat rau povestea, poate am omis detalii importante, dar e prea mult de scris.