Marcela Luca

Am o mare problema : nu stiu ce film sa vad.

Nu din cauza ca as fi vazut eu milioane de filme, sau ceva asa, pur si simplu nu stiu la ce film sa ma uit.

Imi plac, evident, comediile, dramele, filmele romantice si cele de actiune, dar nu alea cen Rambo sau Robocop, cah.

Ma ajutati cu o sugestie?

P.S. Un serial as aprecia maxim (Am vazut “sex and the city”, “lost”, “californication”, “grey’s anatomy”, “desperate house wifes”, nu vreau sa vad “prison break”)

Nu mai tin minte exact in ce conditii am descoperit eu blogul mai sus mentionat, insa stiu ca ma frapase atat de mult incat l-am citit, multa vreme dadeam click ca sa vad daca si ce a mai scris.

Dat fiind faptul ca am avut o perioada super aglomerata in ultimul timp m-am lasat de mai toate chestiile care le faceam cu placere, printre care si cititul blogurilor care le am in Google Reader.

Momentele de liniste le dedicam in totalitate somnului.

Astazi, dupa mult timp am intrat din nou pe blogul Sabotorului.

Nene nu stiu cine e omu’ asta, dar imi place ce/cum scrie

Are ceva, nu stiu daca e tema , sau felul in care scrie, dar imi place

Dati si voi un click, nu pierdeti nimic

Toate cele bune

P.S. Nu e reclama Nu il cunosc/nu ma cunoaste

Astazi este ziua fostei mele colege de clasa, Iuliana

Sa se faca mare si sa fie fericita, pentru ca “fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata”.

Mi-e dor de barfe, de rasete la ora lui Galusca, de teme copiate, de iesirile la suc, rare ce-i drept.

Te pup draga mea si imi doresc ca atunci cand ne vom revedea sa vorbim cu mandrie de realizarile noastre

P.S. Oricum o sa te trag de urechi pentru treaba ce tocmai am aflat-o

…In urma unui post citit pe blogul lui Danielu, sau Bocaneata, cum ii spun fostii lui colegi de serviciu.

Cea mai mare teama a mea este teama de nefiinta, pentru ca nu pot sa definesc expresia “pentru totdeauna”. Mintea mea nu proceseaza aceasta informatie.

Ma intreb acum ce fel de creatura tre sa fii ca sa indeplinesti “cerintele” necesare pentru a te integra in categoria celui care a ucis bietul copil?

Ma gandesc ca puteam fi eu in locul copilului, sau cineva drag mie… Imi dispare imaginea din fata ochilor numai cu gandul la treaba asta, pusa in fata faptului implinit nu stiu daca as putea sa nu innebunesc de durere.

Avem vise, planuri, dorinte, persoane care ne iubesc si pe care le iubim, de ce trebuie sa existe cate o astfel de creatura? De ce viata noastra sta in mainile unor asemenea persoane? Ce putem face sa evitam acest lucru? Sa nu mai iesim din casa? Sa ne luam un permis de portarma si automat o arma? De ce nu putem trai linistiti si sa ne ducem la bun sfarsit planurile?

Cred ca mult timp de acum incolo voi pasi uitandu-ma la toti cei din jurul meu si gandindu-ma daca in cel de langa mine nu zace o bestie capabila sa puna capat viselor mele…

M-a impresionat maxim aceasta poveste, aud zeci astfel de povesti, insa asta dintr-un motiv sau altul m-a cutremurat.

…Si totusi nu mi-am rupt nimic

Sa auzim de bine