Am ales sa scriu acest post deoarece de ceva vreme sunt inconjurata de tot mai multe lucruri neplacute, ma incearca un sentiment de dezgust pentru sentimentele oamenilor…
Mintim, suntem ipocriti, vrem fara sa oferim, barfim, furam, ignoram, terfelim sentimente etc.
Este foarte usor sa facem rau, sa mintim, nu trebuie sa gandim ca sa facem lucrurile astea, in schimb ne este foarte greu sa acceptam viata asa cum este ea si sa incercam sa facem eforturi pentru a ne fi mai bine.
Cand vecinului ii moare capra ne uitam in curtea lui si radem, il barfim, dar nu ne gandim ca ar fi mai frumos sa ii dam o mana de ajutor sau sa ii spunem o vorba de duh.
Este foarte usor sa mergem la placinte gata facute, refuzam sa ni le facem noi.
Fratilor haideti sa ne bucuram de viata, sa muncim ca sa avem, sa nu mai barfim si sa nu mai mintim.
Nu este greu sa recunoastem ca suntem oameni, ca avem slabiciuni si pofte, dorinte si nevoi.
Acum stau si ma intreb: oare in firea umana sta rautatea? Oare compozitia noastra chimica este de asa natura incat noi sa facem rau? Suntem programati sa ne facem rau? Sau pur si simplu este mai usor sa fii rau decat bun?
Cred ca as putea sa scriu romane intregi si sa dau milioane de exemple, dar o sa ma opresc aici.
Sper ca intr-o zi sa ma trezesc mai buna, mai curata, mai iubita… Ferita de rautate, minciuna, ignoranta, invidie si alte sentimente bolnaviciaose…
Vreau sa iubesc si sa fiu iubita, sa lupt si sa fiu lasata in pace… Vreau sa ma bucur de flori, de primavara, de pasarele, de frumos…
In speranta unei zile de maine mai buna,
Sa auzim de bine 
