Este blogul meu, pe care scriu ce vreau, cand am timp, sau chef, cand sunt nervoasa sau fericita, cand mi se intampla ceva sau cand nu am ce face. E bine? Si daca nu e bine ce? Nu urmaresc un subiect anume, inca, dar cine stie? Pana atunci... Aberez :)
Sau…?
cand te bagi in cate ceva oare te gandesti inainte care sunt urmarile? sau te bagi pur si simplu?
si apoi cum o fi mai bine? sa te gandesti si sa te razgandesti de 10 ori sau sa mergi inainte ca berbecul?
dar daca te gandesti de 10 ori si trece treaba? si pierzi. o sansa. poate sansa vietii tale.
si daca mergi inainte ca berbecul, daca vrei sa te bagi ca un taur si ramai ca boul?
tu ce spui?
De ce nu suntem consecventi?
De ce tre’ sa apara cate ceva care sa ne devieze de pe axa?
De ce ne este teama?
De ce ne place?
De ce nu putem?
De ce societatea ne obliga sa nu fim noi insine?
De ce acceptam sa nu fim noi insine?
De ce complicam?
De ce? De ce? De ce? De ce?
Traim intr-o tara asa cum este : saraca, plina de oameni needucati, nesimtiti, iresponsabili, hoti s.a.m.d. , dar sa fiu al naibii daca facem ceva ca sa schimbam asta! Dam vina pe conducere, pe politicieni ca traim asa cum traim. Asa o fi! Cine stie? Nu am avut niciodata alti oameni in politica sa stim sigur ca de la asta ni se trage. Vrem sa ne respecte altii cand noi intre noi nu suntem capabili sa ne respectam.
Vreau sa aduc in discutie de aceasta data : iubitorii de caini. Slava Domnului avem multi caini pe care sa ii iubim. Afara de cei pe care ii avem in casa mai sunt cu sutele pe strada, gata gata sa te muste daca nu au altceva mai bun de facut, dar… face partea din viata noastra si asta.
Locuiesc in sectorul minunatului domn primar (cu litere mici de la “goagăl”), care este el “nici mic, nici mare, dar cand el apare, soarele rasare”, “maimutoi oparit”, mult prea cunoscutul Vanghelie, care nu a mai facut vanghelionul anul asta, ca nu a mai avut bani sau stiu eu de ce. Rahova! Cartier rau famat, plin de oameni de etnie indoielnica (nu am o problema cu ei atat timp cat se spala si se comporta civilizat). In zona parcului Sebastian. Zona linistita. Si ar avea potential sa fie si curata daca oamenii ar fi mai civilizati.
Parcul Sebastian este “dotat” cu un tarc special amenajat pentru catei. Unde, dumneavoastra, iubitorii/posesorii de catei puteti sa va plimbati linistiti pet-ul. Si ce credeti ca se intampla? Ies din scara blocului in care locuiesc, pana in strada intre una si doua “placinte” lasate de cainii iubitorilor de animale. La 5 minute parcul. Pana acolo, la parc, daca nu ai grija pe unde calci s-ar putea sa ai noroc in ziua cu pricina, sau sa te scoti cu o caruta de nervi si un miros nu tocmai placut. In parc zeci de catei cu stapanii lor se plimba nestingheriti. Placinte si in parc. Iar in tarcul special amenajat o tanara domnisoara isi insoteste bichon-ul. Si atat!
Ok, e mic tarcul cu pricina, nu avem loc toti, sau sunt putine, departe de casa etc etc. Ce parere aveti sa strangeti dupa animalul Dumneavoastra? De ce tre sa sufar eu de pe urma iubirii pe care o aveti fata de patrupedul cacacios?
Lipsa de respect si educatie. Despre asta vorbesc. Iubiti un animal, insa nu va asumati 100% ce inseamna sa ai grija de un caine! Il scoateti afara sa nu va faca mizerie in casa, fara sa va pese ca spatiul public este un loc de care ma folosesc si eu si alte milioane de romani.
De asta tara in care traim este de kkt, pentru ca noi suntem de kkt. Sa nu ne mai plangem de situatia in care suntem daca nu suntem dispusi sa face nimic ca sa iesim din aceasta situatie.
A trecut un an (stiu ca e ceva vreme de cand a inceput 2010, dar ce sa ii faci cu determinarea?), un an in care nu am mai facut un lucru pe care il faceam cu mare drag : sunam prieteni, cunoscuti, prieteni de-ai cunoscutilor, mame si tati ai prietenilor si cunoscutilor sa le spun “La multi ani!”, de ziua lor. Google calendar avea grija sa imi aminteasca de fiecare data de ziua lor, insa eu… mi-am incarcat mintea cu diverse si am renuntat la asta, as minti daca as cauta tot felul de motive care sa ma scuze… am neglijat aceasta mica placere a mea…
Astazi, de exemplu, este ziua de nastere a fostului meu coleg de gradinita si mai tarziu de liceu … oare cum sa ii zic? Romeo, of course! Arsene Eduard si Romeo 
Sa traiesti!
Pana in acest moment (anul asta) am “ratat” aniversarea lui Vasi, a Mariei (draga mea fosta colega de munca), Nitica (dement om!) si bineinteles ieri, ziua lui Mihai Eminescu, asa ca La multi ani Razvan M.
Anul trecut, varza! Ce e si mai nasol este ca imi amintesc ca maine este ziua unui prieten, insa in ziua cu pricina ii ocup mintea cu altele si nu il mai sun. Aiurea!
Dragi prieteni, pe care nu v-am sunat anul trecut, ma scuzti ca v-am neglijat. Ma revansez!
Astazi este ziua unei persoane foarte draga noua (mie si lui Floricu), pe care din pacate nu putem sa o pupam cand ii spunem “La multi ani, Sorel!”. Te asteptam cu drag acasa!
_____________________________________________________________________
Chiar daca postul este facut cu gandul la Sorel, nu pot sa nu le zic la multi ani si lui
Sper ca nu am uitat pe vreo cineva. Cei pe care i-am uitat sa imi fie cu iertare.
Caldura in suflete tuturor!
Dupa doua saptamani de concediu, am revenit in Bucuresti. In curand poze si patanii din concediu. A fost SENATIONAL!!!
Scriam acum ceva zile doua trei cuvintele despre trecerea in nefiinta a lui MJ, un post succint fara sa imi dau eu seama cu adevarat de ceea ce s-a intamplat.
Cu totii stim ca am fost bombardati din toate directiile de muzica lui. Daca pana acum ceva vreme mai auzeai un Billie Jean prin cluburi si un Earth Song pe la radio si astea ocaziona asa, de cand MJ a trecut in nefiinta la fiecare colt de strada, din fiecare masina, la radio si TV canta muzica lui cat nu a cantat toata cariera lui. Ceea ce este urat si frumos in acelasi timp. Urat pentru ca sunt doar speculatii de rating mai mare, frumos pentru ca omul ce a facut a facut extraordinar de bine.
Am tot citit stiri, am fost mereu la curent cu toate barfele la adresa lui, trebuie sa recunosc ca m-au luat prin surprindere multe dintre ele. Mult peste ce mi-as fi putut imagina, cel mai impresinant a fost momentul in care a inceput sa se vorbeasca despre fantoma lui MJ la Neverland. Haideti sa fim seriosi!
M-a scarbit cand copilul care acum ceva ani (spun totul cu “ceva ni”, “ceva imp”, pentru ca nu am fost la curent cu toate barfele despre MJ) il acuza pe artist de molestare sexuala, acum are mustrari de constiinta si spune ca tatal lui l-a pus sa minta. Ma gandesc : ce om trebuie sa fii?
Ei dar nu asta este scopul prezentului post. Sunt vadit impresionata si dezamagita totodata ca nu am reusit sa ajung la nici unul dintre concertele lui MJ, ma rog nici nu am incercat , eram prea mica atunci.
Ma uit cu maxima placere la “Man in the mirror” de la concertul din ‘92 de la Bucuresti. Ce atmosfera! Lume in delir! Lacrimi de bucurie! Un spectacol de lumini impresionant (la nivel de ‘92 cand romanul inca nu se dzmeticise…) iar vocea lui MJ, vocea lui live, fresh de la primul pana la ultimul vers! Cine mai poate asa ceva?
Mereu ma uit razand la momentul in care artistul canta “You are not alone” intr-un concert in Munich. Tipa de si-o alege el sa fie urcata pe scena este geniala : asta inseamna pasiune pentru un artist, asta inseamna sa primesti recompense pentru eforturile pe care u ca artist le depui. Ce alt cantaret de ce muzica o fi el a reusit sa adune de fiecare data atata lume la un concert si sa o aduca in aceasta stare?
Geniala gagica!
Impresionant omul! Ma uitam ieri pe site-ul ProTv la ceremonia de inmormantare a lui MJ. Se pare ca a avut si oameni minunati in jurul lui.
Sunt o gramada de filmulete pe youtube care vorbesc despre viata lui. Sa nu uitam ca a fost un cantaret, un artist, print al muzicii pop, cum ii spune o apropiata a lui. Sa apreciem ce a facut el din punctul asta de vedere.
Via Dan Pop.
Pe asta nu pot sa o ratez! Daca data trecuta mi- spus ca am gresit, de data asta am nimerit-o \:D/